Prietenii lui Isus Euharisticul

Dragi credincioşi, iubitori ai sfintei Euharistii, voim să iniţiem în parohia noastră, în biserica veche „Sf. Nicolae” adoraţia euharistică perpetuă, începând cu data de 2 noiembrie 2014, în fiecare zi de la ora 8.00 până la ora 20.00, iar vinerea şi noaptea de la ora 20.00 la ora 8.00. Vă rugăm să vă înscrieţi cât mai repede la biroul parohial, menţionând ziua şi ora când sunteţi disponibili, pentru a face parte dintre prietenii lui Isus din sfânta Euharistie.
1. Adoraţia euharistică perpetuă este actul cel mai înalt al unei creaturi umane faţă de Creatorul său, a se aşeza la picioarele sale în atitudine de ascultare filială şi de laudă, de închinare şi de primire a tot ceea ce vine de la el, cu credinţa că numai el ne este de ajuns şi că numai el contează. Cel care adoră îl pune în centrul atenţiei şi al iubirii sale pe Dumnezeul cel preaînalt, creator şi mântuitor al întregului univers. Adoraţia euharistică este un timp petrecut în rugăciune în faţa sacramentului Euharistiei expus în mod solemn. Se poate ruga în diferite feluri, dar modul cel mai bun este o rugăciune de meditaţie tăcută asupra misterului iubirii cu care Isus ne-a iubit, aşa încât şi-a dat viaţa şi sângele său pentru noi. A adora înseamnă a te lăsa iubit de Dumnezeu pentru a învăţa să-i iubeşti pe alţii. A adora înseamnă a intra în experienţa paradisului, pentru a fi cât mai concreţi în istorie: „Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei” (Lc 6,12-13).
2. Oricine este dispus să facă tăcere înăuntrul şi în jurul său. Cel care vrea, găseşte un timp pe care să-l dea lui Dumnezeu pentru a sta cu el pentru binele său şi al întregii omeniri, care este reprezentată de cel care adoră: „Tatăl caută adoratori care să îl adore în duh şi adevăr” (In 4,24).
3. Se face adoraţie străduindu-te să faci tăcere înăuntrul şi în jurul tău, pentru a-i permite lui Dumnezeu să vorbească inimii noastre, iar inima noastră să vorbească cu Dumnezeu. Se fixează privirea spre Euharistie, care este semnul viu al iubirii pe care Cristos o are faţă de noi, se meditează la misterul suferinţei, morţii şi învierii lui Isus, care în Euharistie ne dăruieşte prezenţa sa reală şi substanţială: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Se creează o oază de pace şi de rugăciune care ne dă bucuria paradisului: „Veniţi să ne închinăm şi să îngenunchem înaintea Domnului care ne-a creat” (Ps 94,6).
4. Când facem adoraţie euharistică? În orice moment al zilei sau al nopţii, în bucuria cea mai profundă sau în durerea cea mai mare, cu pacea în inimă sau în culmea neliniştii; la începutul vieţii sau la sfârşit; în sănătate deplină sau în boală; când inima noastră este plină de iubire sau de ariditate; înainte de deciziile importante sau pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru deciziile luate; când suntem slabi sau când suntem puternici; când suntem în starea harului sfinţitor sau în starea păcatului. „Rugaţi-vă fără încetare, cu tot felul de rugăciuni şi cereri în Duh. Pentru aceasta, fiţi vigilenţi şi statornici în rugăciune pentru toţi…” (Ef 6,18).

Pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău
(va urma)