De aici trebuie să începem, adică de la breifing-ul de presă al președintelui Biden, de săptămâna trecută, mai exact de pe 5 ianuarie a.c., publicat pe situl oficial al Casei Albe https://www.whitehouse.gov/briefing-room/speeches-remarks/2023/01/05/remarks-by-president-biden-in-cabinet-meeting-3/, unde domnul președinte declara că; ,,… războiul din Ucraina este într-un moment critic. …Trebuie să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe ucraineni să reziste agresiunii ruse, iar Rusia nu încearcă să încetinească. Acțiunile pe care le întreprind sunt la fel de barbare ca acum un an și nu cedează deloc – deloc. În această după-amiază, am avut o discuție lungă cu Olaf Scholz despre Ucraina și despre alianțele noastre din Europa și UE……” În ciuda narațiunilor disprețuitoare la adresa strategiei militare a Rusiei, promovată pe toate canalele media, iată că la nivelul cel mai înalt se recunoaște că nu discutăm de înfrângerea Rusiei, ci discutăm de potențiala înfrângere a NATO în Ucraina. Așa cum preciza președintele Biden, rușii ,,….nu cedează deloc – deloc…..”. Înțelegem așadar că în acest moment aliații au ajuns la fundul sacului; mătură prin magazii să mai strângă tehnică militară pentru a o trimite în Ucraina. În ziua când domnul președinte Biden făcea aceste declarații, https://www.washingtonpost.com/national-security/2023/01/04/ukraine-bradley-fighting-vehicle/ confirma faptul că Statele Unite și Germania vor furniza Ucrainei vehicule blindate de luptă Bradley, produse în SUA acum 40 de ani și transportoare blindate Marder din Germania (un rest de stoc ce datează din timpul Războiului Rece, germanii înlocuind acest tip de vehicul cu noile tancuri Puma). Oricum, acordul furnizării acestor ,,armuri” marchează o schimbare semnificativă de politică, după luni de rezistență la cererile Kievului de a i se furniza tancuri necesare pentru a se confrunta cu forțele rusești, din ce în ce mai înfipte de-a lungul fronturilor lungi din sud și est. ,, Bradley, deși din punct de vedere tehnic nu este un tanc, va oferi o îmbunătățire semnificativă forțelor terestre ucrainene”, spunea aceeași publicație, precizând că ;,, Administrația continuă să excludă trimiterea de tancuri de luptă Abrams și mai mari. Acestea cântăresc 55 de tone și se bazează pe un motor cu turbină care consumă combustibil într-un ritm drastic. Ele sunt, de asemenea, predispuse la defecțiuni și necesită o expertiză extinsă în domeniul întreținerii.” Și mai sunt de asemenea predispuse… cum să spui politicos… să fie distruse. Tradus în limbaj simplu, acest lucru înseamnă că Abrams nu este conceput pentru a lupta împotriva unui inamic bine echipat și că Statele Unite preferă să dea vina pe eșecul în luptă al familiei Bradley, invocând utilizarea lor inadecvată de către ucraineni, mai degrabă decât să vadă un Abrams arzând pe câmpul de luptă, riscând să fie spulberat în câteva zile efortul de marketing militar desfășurat în ani. Asta cu atât mai mult cu cât ,,Polonia a semnat un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru achiziționarea unei a doua tranșe de tancuri americane Abrams, înlocuind peste 300 de tancuri și transportoare blindate din epoca sovietică, trimise în Ucraina vara trecută.” Francezii, la rândul lor, au promis Ucrainei tancuri ușoare AMX-10 RC, de fabricație proprie, mașini ce nu au fost niciodată testate împotriva unui adversar real. ,,Aceste vehiculele pe roți sunt în serviciu în armata franceză din 1981 și sunt dezafectate treptat și înlocuite cu un sistem actualizat” , ne informa aceeași publicație The Washington Post. Însă nici aceste arme nu sunt suficiente. După https://thecradle.co/Article/News/19077, SUA urmează să transfere arme din Asia de Vest în Ucraina. ,,CEO-ul gigantului american de arme Raytheon Technologies, Gregory Hayes, a dezvăluit la 1 decembrie că Washingtonul lucrează cu națiunile partenere din Asia de Vest pentru a transfera câteva dintre sistemele lor de apărare aeriană în Ucraina…. Scopul Washingtonului cu acest plan este să livreze Ucrainei sisteme avansate de rachete sol-aer (NASAMS) în următoarele trei până la șase luni, pentru a evita așteptarea de doi ani pentru altele noi (s.n.) de la fabrica Raytheon..” În fapt, Pentagonul a început să se confrunte cu o penurie de arme și încearcă să transfere arme de acolo unde are datoria contractuală să le furnizeze. După DefenseNews https://www.defensenews.com/congress/2022/08/25/chinas-neighbors-are-buying-us-weapons-washington-isnt-delivering/ ; ,,… Taiwan se confruntă cu o restanță de 14 miliarde dolari în vânzările militare străine din Statele Unite…. Congresul este în mișcare pentru a aborda restanțele în trimiterea de arme în Taiwan, precum și alte întârzieri potențiale în vânzările de arme în Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă…. –Având în vedere diferitele nevoi de furnizare în ceea ce privește Ucraina, există un stres sporit asupra lanțului de aprovizionare din cadrul bazei industriale de apărare-, a declarat Rep. Raja Krishnamoorthi, într-o conferință de presă în urma vizitei sale în Taiwan cu Pelosi..” Rusia a pregătit un război de uzură și, mai presus de toate, are o bază industrială uriașă, capabilă să înlocuiască toate pierderile și nu numai. Economia rusă nu a fost zdrobită de sancțiuni iar sancțiunile, unele absurde, cum ar fi interzicerea literaturii și operelor ruse, restricționarea sportivilor de a participa la competiții ori a muzicienilor de a orchestra, confiscarea nelegală a bunurilor ,,oligarhilor” etc. nu au făcut decât să confirme narațiunea oficială a președintelui Putin că Occidentul e adevăratul dușman care acum nu se mai ascunde. După cca. 10 luni de conflict, în mentalul colectiv rus, amintirea marelui război patriotic a devenit mai vie ca oricând și rușii au identificat în Occidentul Colectiv, sursa răului. Sancțiunile occidentale i-au apropiat pe ruși de conducător și i-au radicalizat în ceea ce privește conflictul. Astfel, au fost create condițiile ideale de rezistență pentru un conflict pe termen lung cu Occidentul. Economia ucraineană a încetat să mai existe, iar armata e umflată cu steroizi. Furnizarea de echipamente noi, în mâini inexperte, dar și de echipamente vechi ori învechite, care nu se pot integra/interconecta, nu va inhiba evoluția rusă pe teatrul de operațiuni. Bazinul de recrutare rus al forței umane disponibile pentru a fi aruncată în conflict e superior celui ucrainean iar pierderile ucrainiene sunt mai mari. Ce se va întâmpla atunci când Ucraina epuizată nu va mai avea suficientă ,,forță de muncă” pentru a opera tehnica militară? În ciuda declarațiilor oficiale optimiste, germanii par să anticipeze rezultatul conflictului din Ucraina. Principalul ziar german Der Spiegel a obținut un document confidențial de strategie care spune că forțele armate ale țării se pregătesc pentru un potențial război cu Rusia. Scholz a anunțat că administrația sa va crea un „fond special de apărare” de 100 de miliarde de euro, în plus față de bugetul militar în creștere de 50 de miliarde de euro pe an. În fapt, o forță militară suplimentară i-ar permite Germaniei o negociere cu Rusia, într-o primă fază a unei eventuale victorii a Rusiei. Dar România ce va face în această ipoteză? Publicația franceză Reseau International, în numărul său din 7 ianuarie a.c. https://reseauinternational.net/ces-pays-deurope-qui-pourraient-disparaitre/ , oferă un potențial răspuns; ,,… Realitățile de pe teren i-au făcut pe ruși să conștientizeze că întregul Occident trebuie demilitarizat și denazificat. Demilitarizarea sa este în curs de desfășurare de aproape un an. Denazificarea sa va avea loc odată ce primul obiectiv va fi atins… Să fim sinceri: SUA nu vor îndrăzni niciodată să meargă direct la război cu Rusia, atunci când Ucraina va fi învinsă! Fie în Ucraina, fie în altă parte. Acest lucru înseamnă că vor folosi alte proxy-uri pentru a prelungi conflictul. Nu lipsesc candidații, dar cel mai probabil sunt Polonia, Lituania, România și Finlanda. Desigur, totul depinde de ruși… O altă țară mică pe care SUA intenționează să o folosească ca berbec împotriva Rusiei: România. Acesta din urmă, membră NATO, prezintă mai multe pericole pentru Rusia deoarece poate fi folosită ca bază pentru ca armatele NATO să intre în Ucraina și să se disloce la Odesa. Scopul lor ar fi să împiedice rușii să elibereze orașul… În oricare dintre aceste scenarii, Rusia s-ar răzbuna folosind același format, demilitarizare, cu distrugerea întregii infrastructuri și o revenire la Evul Mediu..” Dacă lucrurile vor ajunge în acest punct… ipotetic (!?), statele occidentale vor avea în vedere în primul rând securitatea lor. Așa cum ne-a demonstrat de atâtea ori istoria trecută (pactul Ribbentrop-Molotov-1939; Yalta-1945) și mai nou, Schengen. Occidentul Colectiv se va disocia de conflictul din Ucraina (cum Ungaria a procedat deja). Altele îl vor folosi economic, vezi Turcia, aliatul nostru în NATO. România va rămâne singură în fața ursului, cu o traistă de promisiuni de securitate în spate și ar putea deveni parte a prețului de răscumpărare a ,,Păcii Regionale”, dacă interesele occidentale o cer. Într-un astfel de caz, doar divinitatea va mai putea ocroti integritatea acestei țări.
Jr. Adrian M. Ionescu
