Astăzi este ZIUA PRESEI. Guvernanții neiubitori de presă ar trebui să-i mulțumească lui Arthur Schopenhauer pentru zisa sa: ,,Libertatea presei este pentru maşina de stat ceea ce este supapa de siguranţă pentru maşina cu aburi; căci prin ea orice nemulțumire îşi face drum îndată prin cuvinte, ba chiar, dacă nu are foarte mult material, se va epuiza în ele”. Firește, pentru a mulțumi trebuie să și priceapă esența zicerii filosofului.
În pionieratul cel tulbure al Statelor Unite, un președinte a spus răspicat că preferă o țară fără guvern, decât fără presă. Recent, Joe Biden, care din când în când mai calcă în străchini și în relația cu jurnaliștii, a reluat tradiția cinei de gală a corespondenților de la Casa Albă, spunând: ,,Presa liberă este mai importantă ca oricând până acum, în ultimul secol”. Și, pentru a trimite și mai multe accente pe libertatea exprimării, i-a spus comediantului Trevor Noah, maestrul de ceremonii al evenimentului: ,,Trevor, vestea bună este că acum vei putea face mişto de preşedintele Statelor Unite. Şi, spre deosebire de ceea ce se întâmplă la Moscova, nu vei merge la închisoare”…
Un cetățean surghiunit/ mort pe insula Sf. Elena – pe care unii îl cred ușă de biserică a culturii și civilizației –, Napoleon Bonaparte pre numele său, zicea sfidător: ,,Eu nu sunt un duşman al libertăţii presei, dar am suspendat-o atunci când mi-a blocat drumul”. La noi, un dovedit ciripitor cotrocenist iubea atât de mult libertatea presei, încât i-a aruncat unei ziariste acel nepedepsit suficient ,,Țigancă împuțită”. În cot îl doare de libertatea presei și pe actualul locatar de Cotroceni. I-am solicitat, repetat și în scris. să-mi spună ce rezultate a avut la olimpiadele/ concursurile școlare, ca profesor care și-a cumpărat cinci case cu banii obținuți din meditații, dar a tăcut mâlc.
Încerc, desigur, să apăr libertatea presei, dar Umberto Eco îmi șoptește amar: ,,Atunci când cineva trebuie să intervină ca să apere libertatea presei, înseamnă că societatea sa este bolnavă”.
