• părintele Dumitru Sandu Matei a rămas în memoria posterităţii drept un apostol al săracilor şi al celor nedreptăţiţi, dar şi un martir al secolului trecut, care nu a ezitat să-şi dea viaţa pentru binele fraţilor săi.
Localnicii din Sărata l-au comemorat, duminică, 1 august, pe preotul martir Dumitru Sandu Matei, ucis de autoritățile comuniste care au preluat puterea după cel de-al doilea război mondial.
Evenimentul, organizat de urmașii preotului martir, a fost onorat de prezența pr. Isidor Dâscă, decan al Decanatului de Bacău, edilul comunei, Irina Argatu, reprezentanții mass media și de zecile de curioși aflați în trecere. Cu această ocazie, a fost sfințit monumentul ridicat de urmașii preotului în amintirea personalității celui supranumit „părintele săracilor”.
Îmbrăcați în port popular, unele piese vestimentare având o vechime de aproape 100 de ani, rudele preotului martir au participat la slujba de pomenire, alături de restul localnicilor și de trecătorii aflați în preajmă. La finalul slujbei, un avion a împrăștiant din zbor, peste monument și mulțimea de oameni adunată, petale de trandafiri, în cinstea preotului martir.
„Suntem la Sărata 2 pentru a celebra un moment deosebit, un preot, Dumitru Sandu Matei, din acest sat, care a murit martir, fiind împușcat de dușmanii credinței. Suntem aici pentru viața sa deosebit de cucernică, pentru iubirea sa pentru Tatăl Dumnezeu, tradusă prin iubirea sa față de aproapele. Ajuta bolnavii, săracii, era peste tot, prietenul lui Dumnezeu, omul credinței. Cu acest monument, chipul părintelui va rămâne printre noi, oamenii, ca model. Să-l imităm în credință, în iubire, în speranță” – pr. Isidor Dâscă, decan al Decanatului de Bacău.
„E un eveniment special, am venit din Germania și nu puteam să-l pierd. A fost dorința tatălui meu de ridica acest monument, care, din păcate, nu a mai apucat să îl vadă finalizat. Am pus mînă de la mână ca să îndeplinim dorința tatălui, a înaintașilor. În plus, trebuia să rămână ceva în memoria satului, pentru nu orice localitate se poate mândri că a avut un fiu devenit martir” – Tatiana Günnevig, nepoata preotului martir
„A fost dorința bunicului, continuată de tatăl meu, Sandu Mihai, și desăvârșită de noi. Bunicul și-a dorit ca niciodată să nu fie uitat preotul Matei, și să facem ceva care să aducă aminte de cine a fost, și mai ales de faptul că a fost persecutat și ucis”, spune Leonard Sandu, strănepotul părintelui Matei.
„Mulțumesc celor care au contribuit la realizarea acestui monument și celor care au fost prezenți alături de noi. Pentru noi, famila, această festivitate este o nuntă în cer pentru părintele Dumitru” – Iustina Sandu, strănepoata preotului martir
„A fost o ambiție a familiei și un jurământ făcut comunității de către fratele preotului Dumitru Sandu Matei. Un monument deciat amintirii preotului care a avut grijă de săraci, de bolnavi. El aici s-a născut, aici se ascundea de comuniști, la Râpa lui Vodă.Ne-am îmbrăcat în straie populare pentru a-l sărbători pe preotul patriot” – Rodica Șaran, membră a familiei
Fiu al satului, dedicat săracilor
Dumitru Sandu Matei s-a născut la 28 iulie 1913, la Sărata, într-o familie de agricultori. Tatăl său se numea Mihai Sandu, iar mama Maria, născută Vereş, oameni destoinici, nevoiți să muncească din greu pentru familia lor cu trei copii. A urmat clasele elementare în satul natal, remarcându-se la învăţătură, fiind apreciat de preotul Petru Pal, parohul din Valea Seacă, descoperitorul apelor binefăcătoare de la Sărata. Cu ajutorul acestuia, adolescentul a intrat la Seminarul Catolic diecezan din Iaşi în toamna anului 1927, la vârsta de 14 ani. A terminat cursurile seminariale de opt ani, în iunie 1935, cu media 9,23, clasificat al patrulea din 31 de elevi seminarişti. A urmat studiile teologice, timp de patru ani (1935-1939), sub îndrumarea părinţilor iezuiţi. Astfel, după 12 ani de studii, la 24 iunie 1939, avea să fie hirotonit preot, ceremonie oficiată de către episcopul Mihai Robu, în capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Iaşi. Ulterior e devenit Vicar la Parohia Romano – Catolică din Iași, lucrând cu devotament alături de Mons. Dumitru Romilă, paroh de Iaşi, împreună cu alţi vicari şi preoţi de la episcopie. S-a dovedit atât de dedicat săracilor încât era în stare să le ofere sărmanilor tot ce avea. Cei din preajma sa spuneau că dărnicia preotului era atât de mare încât „era în stare să pună la mezat toată parohia în folosul săracilor”.
Soldatul lui Cristos, alături de răniți
Imediat după intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, episcopul Mihai Robu, i-a încredinţat asistenţa spirituală a soldaţilor catolici combatanţi. Astfel, a însoţit trupele române până la Cotul Donului, „el, soldatul lui Cristos, fiind alături de răniți, pe care îi mângâia, și-i încuraja, și alături de muribunzi, pe care-i întărea cu sfântul Viatic pe drumul eternității”. S-a întors în țară, la Iaşi, după doi ani, unde, la propunerea episcopului Robu, a rămas mobilizat la Corpul IV Armată, pentru „a contribui cât mai mult la întărirea sentimentului naţional, patriotic şi moral, pentru desăvârşita glorie a scumpei noastre oştiri”. Potrivit regulamentelor clerului militar, preotul Matei acorda asistență religioasă tuturor soldaților catolici, de orice naționalitate, având dreptul de a-i asista moral pe toți soldații sau ofițerii răniți, fără deosebire de naționalitate sau religie. Astfel, a distribuit răniților ziarele vremii, țigări, cărți poștale, dulciuri, medicamente, alimente, obiecte religioase. I-a vizitat chiar și pe soldații sovietici internați în spitalele din Iași, gest care i-a atras o serie de neajunsuri.
Alături de Smaranda Brăescu
După încheierea marii conflagrații mondiale, preotul Matei a fost capelan pentru răniții din spitalele Iașului, apoi, în timpul marii foamete, „specialistul în serviciul săracilor” a fost desemnat să se ocupe de preluarea şi distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, „îndeosebi din America”, pentru înfometaţi. Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea față de semeni, indiferent de confesiune, ajutându-i pe evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, dar și pe prizonierii francezi sau germani. Pe mulţi prizonieri i-a ajutat să evadeze din spitale și, mai apoi, i-a adăpostit în diferite locuri, unii dintre ei recunoscând că au scăpat cu viaţă, mulțumită preotului. Pe alții i-a sprijinit cu medicamente, îmbrăcăminte şi alimente. A ajutat-o, oferindu-i protecție, inclusiv pe celebra aviatoare Smaranda Brăescu, urmărită de organele represive comuniste.
Țap ispășitor, în acțiunea pregătită de Securitate împotriva Bisericii Catolice
Regimul sovietic instaurat după război l-a urmărit pe tânărul preot, acesta fiind nevoit să trăiască, fugar prin țară, ultimii săi ani de viață. În mai 1950, în urmă unei trădări a studentului Nicolae Anghel (personaj folosit de Securitate și în desconspirarea unor grupuri de partizani), preotul de la Sărata a fost arestat, împreună cu alte 8 persoane care l-au găzduit. A fost încarcerat la Jilava, unde timp de cinci luni, a fost anchetat, chinuit și obligat să semneze declarații false. În final, a fost acuzat de „spionaj” și „crimă de înaltă trădare” și, după un proces – farsă orchestrat de Securitate (cu scopul de a compromite Biserica Catolică din România, considerată opozantă a regimului comunist), la 23 octombrie 1950, a fost condamnat la moarte de Tribunalul Militar București. A fost celebrul proces al Legației Franței din București.
Abia la mulți ani după 1989, cercetătorii arhivelor au aflat că, de fapt, preotul martir de la Sărata a fost țapul ispășitor în acțiunea pregătită de Securitate împotriva Bisericii Catolice. „Securitatea dorea să provoce un proces al complotului catolic împotriva statului român. El (preotul Dumitru Sandu Matei n.r.) a fost ales pentru a fi țap ispășitor în această acțiune a Securității. La această acțiune au participat și ofițerii, consilierii sovietici. Practic, timp de doi ani de zile, nu au fost interesați de acele două probleme pe care i le atribuia părintelui Matei – ajutarea prizonierilor germani, respectiv ajutorarea unor studenți din Iași din anumite rețele anti-comuniste, celebrul ajutor catolic american”, a arătat istoricul Dănuț Doboș, director adjunct al Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici”, într-unul dintre serialele documentare „Memorialul durerii”.
El mai spune că, de fapt, în laboratoarele Securității și ale KGB-ului, a fost țesut un fals proces de spionaj. „Evident, toată documentația este falsă. Este vorba de faimosul proces al Legației Franței. Era perioada în care comuniștii se angrenaseră în provocarea acestor procese împotriva legațiilor străine – din Italia, Franța etc – și a ambasadelor, pentru a încheia, astfel, colaborarea cu acestea și a-i putea expulza pe reprezentanții acestora”, mai spune istoricul. De altfel, odată cu preotul Dumitru Matei, au mai fost arestați și câțiva înalți funcționari ai Legației Franței. În dimineaţa zilei de 21 februarie 1951, la ora 6,30, a avut loc execuţia prin împuşcare a preotului Dumitru Sandu Matei, împreună cu el fiind uciși și Romuald Druszcz si Ion Cudalbu, în închisoarea de la Jilava. Execuția celor trei a avut loc în celebra „Vale a Piersicilor”, kilometrul 0 al genocidului comunist, unde au fost asasinați în masă cei mai frumoși martiri ai României. Trupurile le-au fost aruncate în groapa comună a închisorii, rămânând neidentificate până în prezent.
Un martir ce aşteaptă să fie canonizat
Ciudat este că, multă vreme, nimeni n-a ştiut nimic despre moartea preotului din Sărata. Abia în anul 1956, membrii familiei sale au aflat despre moartea lui Dumitru Sandu Matei și au decis să facă gestul creștinesc de a marca trecerea prin această lume, punând o cruce în cimitirul satului. De aici și misterul datei de 1956 trecute pe cruce ca fiind anul morții. Cert este că, anul acesta, pe 21 februarie, la cele două biserici catolice din parohia Sărata, au avut loc liturghiile de pomenire a preotului martir Dumitru Sandu Matei. Ceremoniile au fost ținute de părintele decan de Bacău, Isidor Dâscă, însoțit la altar de părintele Fabian Doboș, delegatul Episcopiei de Iași, și de parohul comunității catolice din Sărata, părintele Laurențiu Luca. Mai mult decât atât, cât de curând, „părintele săracilor” Dumitru Sandu Matei urmează să devină un sfânt catolic, după ce Biserica Catolică Iași a început procesul de beatificare.
„Suntem convinşi că atotputernicia dumnezeiască îl va ridica de oriunde s-ar afla în ţărâna pământească, la gloria cerească, în văzul tuturor, chiar şi al acelora care mânaţi de prejudecăţi sau pur şi simplu la comanda cotropitorilor, l-au răpus mişeleşte. Rămânem ferm convinşi că preotul Dumitru Sandu Matei, asemenea multora din acei ani eroici ai neamului românesc, s-a jertfit pentru o cauză dreaptă, aceea a neacceptării unui regim nedrept, ateu, nefiresc adevăraţilor şi bunilor români. În veci pomenirea lui!”, scria în 1991, în revista „Lumina creştinului”, este mesajul preotului Alois Moraru, responsabil diecezan pentru adunarea mărturiilor cu privire la viața de credință a părintelui Dumitru Matei, în vederea pregătirii documentației necesare pentru recunoașterea și declararea lui ca fericit și sfânt.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
