Premiile Deșteptarea 2018: Talal Hamad, mai român decât mulți români

Pentru că a demonstrat, de-a lungul timpului, că iubește România, simte românește și, e mai român decât foarte mulți români, Trofeul Deșteptarea 2018 i-a fost înmânat lui Talal Hamad.

A venit în România în 1983, cu gândul de a studia regia. A devenit, însă, medic, și nu a mai plecat din țară. De 35 de ani, Talal Hamad, născut în Siria, se simte român iar mulți îl consideră mai român decât mulți români. Nu se sfiește să poarte ie, sărbătorește 1 Decembrie și 24 Ianuarie, refuză să celebreze Valentine’s Day, Ziua Recunoştinţei sau Halloween.

“Faptul că unii s-au născut aici nu le dă certificatul de buni români“, spune el. “Eu aici am crescut, aici am copiii și prietenii. Acum nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar aici m-am format. Mă simt nu român, ci un bun român, asta e în sufletul meu“.

De ce a plecat din Siria?

Tânăr absolvent de liceu, cu bacalaureatul proaspăt luat, împrăștia manifeste contra regimului. “Tipăream manifeste și le aruncam noaptea, nici tata nu știa, însă când a simțit, el a fost cel care m-a încurajat să optez pentru a studia în afară, probabil ca să mă protejeze, să mă trimită departe de pericolul care mă păștea, ne păștea pe toți, în cazul în care eram prins.

Am fost la Damasc, am depus câte un curriculum vitae la cele trei ambasade, unde urma să studiez regie de film, și anume la ambasada Franței, a Iugoslaviei și a României. Aveam un pact cu tata: de unde vine primul răspuns, acolo mă duc. Primul răspuns a venit din România”, povestește el. La 31 octombrie 1983 ajungea în țară și a făcut anul pregătitor – în care studenții străini învățau limba română – în Bacău.

Colegii începuseră anul universitar pe 15 septembrie, însă datorită profesorilor şi muncii sale a reuşit să recupereze decalajul în a învăţa limba. După terminarea anului universitar, tatăl său l-a convins să renunţe la Regie şi să facă Medicină: „Nu cred că a făcut-o din raţiuni economice. Apropo, amintesc faptul că taxa şcolară la IATC, la secţia de Regie, era aproape 950 de dolari pe lună, iar la Medicină taxa era 325 de dolari pe lună”.

Când trăia în Siria nu știa mare lucru despre România, însă auzise de Nadia Comăneci, Gheorghe Zamfir și de Mircea Eliade. “Cu marele Zamfir aveam zeci de casete, eram, ca și acum, îndrăgostit de muzica lui. Din cei trei, am cunoscut personal două persoane, regret faptul că n-am apucat să-l cunosc direct și pe Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari români după părerea mea”. Băcăuanii știu cu siguranță că, de fiecare dată când Gheorghe Zamfir trece prin Bacău, ajunge și pe la Talal.

În România

Talal Hamad Al-Essa este căsătorit cu o româncă și are doi copii. Acum administrează restaurantul Villa Borghese, în care, la fiecare sfârșit de săptămână, sunt concerte cu interpreți și trupe românești sau din Republica Moldova. Mai organizează și un festival anual de folk în Bacău. De ce folk? “În primul rând pentru că muzica folk folosește limba română. Poezia în limba română. În rock există tendința de a te îndepărta de limba noastră. Pe vremea lui Ceaușescu toată lumea cânta în limba română, dar acum… E adevărat că și folkul este internațional, dar în România a luat o formă aparte, de baladă. Folkul este omul cu chitară care are un mesaj”, a declarat Talal pentru Deșteptarea.

Pasiunea sa pentru folk s-a născut în 1983, când o prietenă l-a dus pe stadion, la Cenaclul Flacăra. “Chiar dacă nu înțelegeam cuvintele, eram fascinat de starea aceea, o atmosferă încărcată de emoții. Și acum când îmi amintesc, mi se ridică părul pe mâini, retrăiesc acele momente”.

Cât despre relația cu România, el este concis: “Niciodată nu m-am simțit străin aici, aici am fost adoptat, chiar dacă am lăsat o familie acasă, aici am găsit o familie și mai mare, am găsit prima iubire, am găsit chiar și o mamă adoptivă, surori, frați și adevărați prieteni”.

„Îl cunosc, pe Talal, de aproape 20 de ani. E un om de excepție. Aș vrea, din tot sufletul, să avem o mie de oameni în țară așa cum e Talal, care să se exprime corect românește, așa cum vorbește el. Este foarte capabil, un om cu o voință uriașă, de o corectitudine ireproșabilă. Este un mare caracter. Un om care sare în ajutor atunci când este nevoie. Este sirianul care s-a integrat cel mai frumos, armonios în societatea românească. Nu e nicio diferență între el și un român”.
Gheorghe Zamfir