La anceput i s-a spus Razgandeanu. Una spunea an secunda aceasta, alta fuma an clipa urmatoare. Era aidoma unei frunze cazute pe care cea mai mica adiere de vant o plimba de ici-acolo. Arata ca un om politic an corzi. Apoi a auzit, zic unii, bancul cu militienii care studiau vartos la fara frecventa. al stiti. antrebati cat fac 3×3, baietii raspundeau care si cum puteau, numai rezultatul exact nu-l dadeau, motiv pentru care primeau note mici (dar – cum altfel? – de trecere…). Numai unul, care a tot tinut-o mortis ca 3 x 3 fac sase, a primit nota mare, explicatia fiind simpla: aNestiutor, dar consecvent”.
an ultimul timp s-a desprins de eticheta Razgandeanu este de o consecventa diabolica. Dar asta nu anseamna, neaparat, ca e de bine… I se spune Mister Ordonanta. Are un fix: nu mai respecta Legea. Sfideaza Parlamentul cu ordonante de urgenta elaborate pe banda rulanta, ancercand sa argumenteze economic deciziile sale. al doare-n cot si de Curtea Constitutionala. Daca aceasta inflatie de ordonante de urgenta n-ar sfida democratia, totul ar fi ok. Dar nu este asa. Mister Ordonanta nu este decat un fel de ordonanta… clasica, aidoma soldatului atasat pe langa un ofiter, pentru servicii personale. Nu face altceva decat sa vacsuiasca papuci, sa pregateasca ligheanul pentru toaleta, sa frece podelele, sa mangaie lenjeria folosita a partidului sau s.a.m.d. Ca simpatizant al valorilor autentice ale liberalismului, cred ca aceasta doctrina nu are nevoie de o asemenea ordonanta. an acest moment, din pacate, Premierul Ordonanta poate fi piatra de moara legata de gatul partidului.
an ultimul timp, pana si pustimea al alinta cu un alt nume decat cel din cartea de identitate: Premierul a…ca care”. Omul are o aplecare bolnavicioasa catre cacofonie. aPolitica care…” sau apractica care…” – ca sa oferim doar doua exemple din ultimele sale discursuri – reprezinta constante ale spiritualitatii sale. A ajuns cobaiul de lux al profesorilor care se straduiesc eroic sa le demonstreze copiilor cum nu trebuie sa vorbeasca. Alti tanci al alinta, cu multa dragoste, spunandu-i CapcaunuldePrepozitii sau, pur si simplu, Fobiosul (cuvant nou, evident, pentru ca este vorba despre o veritabila revolutie lingvistica). Are o adevarata stare patologica de neliniste, de repulsie, de antipatie, an raport cu prepozitia pe. Uneori lasa impresia ca se hraneste, pentru ajuta tara sa evadeze din criza, doar cu prepozitii. Probabil ca este strategia sa economica de lux. Are un meniu interesant, sa recunoastem. Speram sa nu devina si gurmand de cacofonii.Ion Fercu
Premierul „…ca care”
