Pe vremuri erau numiti "orfani", astazi, li se spune "copii asistati" sau "copiii din sistem", iar diferenta nu sta numai in denumire. Au trecut 15 de ani de la reformarea sistemului de protectia copilului, iar vechile centre, niste cazarmi de beton, cu paturi de metal, cearsafuri rupte, bai mâncate de rugina, au fost inchise sau modernizate. Se afirma ca, inainte de ’89, un copil adus in centru la o vârsta frageda era pierdut: ajungea fie handicapat, chiar daca era sanatos si inteligent, fie infractor. Nu avea, deci, nicio sansa sa se dezvolte armonios, sa aspire la o cariera, la o viata normala. Din fericire, DGASPC Bacau a fost printre primele reformate din tara, ca parte ca unui proiect pilot. Serviciile s-au diversificat, s-a trecut la ocrotirea de tip familial, in casute, apartamente sau prin asistent maternal. Exista servicii de consiliere psihologica, scolara, profesionala, de sprijin pentru adaptarea la viata independenta. Copiii picteaza, scriu versuri, cânta, participa la olimpiade, fiind membri in diverse cercuri si cluburi. Multe lucruri s-au schimbat, doar eticheta a ramas aceeasi. De aceea, multi copii nu vor sa se stie ca sunt "din sistem". Se jeneaza de colegi ca ca traiesc intr-un centru de plasament. Copii talentati, eminenti, cu aspiratii mari, care poarta in suflet povara unei taine. Sunt, cu adevarat, niste modele pentru ceilalti si am vrut sa-i cunosc mai bine, dar a trebuit sa le pastrez secretul.
La 11 ani, „am ales munca”
Din cauza expresiei austere, aproape ca nu-i observi frumusetea. Privirea serioasa si trista, chipul palid, cuta care ii apare pe frunte când vorbeste despre trecut tradeaza un copil maturizat inainte de vreme. Raluca invata la Colegiul National "Ferdinand I" si a incheiat anul cu media 9,29. Se afla la Centrul "Pro familia" din 2005, când mama ei a fost victima unui accident de masina. Avea doar 11 ani când a trecut in grija statului si a schimbat cartierul, locuinta, scoala, colegii, totul… S-a inchis in ea si s-a concentrat pe invatatura: "M-am ambtionat sa fiu mereu in frunte. Am inteles ca singura cale ca sa reusesti in viata este sa muncesti mult, sa inveti consecvent, in fiecare zi", marturiseste Raluca. Pare o tânara aspra, ferma, care nu e dispusa sa treaca cu vederea greselile. "Când am intrat la liceu, mi-a fost foarte greu. Veneam de la scoala din Serbanesti si aveam multe goluri. A trebuit sa recuperez, sa tin pasul si sa lupt ca sa fiu printre primii", isi aminteste adolescenta. Nu a facut niciodata meditatii. Doar a invatat, fara amânari, fara derogari, ca un soldat inrolat pe viata. "Nu am avut un model, cred ca, pur si simplu, fiecare isi alege calea. Stie, de copil, ce vrea si in directia aceea se indreapta. Eu am ales munca." I-ar fi placut foarte mult sa se inscrie la Academia de Politie, dar nu se poate: "Nu sunt destul de inalta. Imi lipsesc cinci centimetri. Mi-ar placea mult si sa fiu medic veterinar, dar sunt foarte miloasa si nu stiu daca as rezista sa vad, zilnic, animale ranite." Nu a luat inca o hotarâre, dar ceva stie sigur: "Orice profesie voi alege, voi ajunge in vârf!"
„Voi conduce o mare companie”
Andreea, eleva la Colegiul Economic "Ion Ghica", imi spune de la inceput: "Eu voi merge la ASE, voi face management si voi conduce o mare companie. Deocamdata, ma concentrez pe «bac», pentru ca e un pas important si vreau sa-l trec cu brio." Marturiseste ca are tarie de caracter si ii place sa conduca: "Eu am rabdare, nu vreau totul dintr-o data. Voi face cariera, dar voi merge cu pasi mici. Stiu ca trebuie sa parcurg toate etapele." E talentata, toti ii spun asta, si ar fi vrut sa dea la muzica, dar "mama nu m-a incurajat, povesteste Andreea, scuturându-si cârliontii. Si a avut dreptate. Nu e destul sa ai voce ca sa ai succes, e nevoie de bani ca sa participi la concursuri, festivaluri, sa ai o tinuta de scena… " Va face si muzica, dar mai târziu, când va fi director, asa, ca hobby. "Mama" despre care vorbeste cu atâta duiosie e asistentul maternal care o creste de 13 ani. Despre familia biologica nu stie aproape nimic: ea, mama care a abandonat-o in maternitate, e din Republica Moldova, dar intre timp si-a schimbat numele si nu poate fi gasita, iar tatal e necunoscut. Ar vrea sa o intâneasca, intr-o zi, doar "din curiozitate" caci are deja o mama care o iubeste foarte mult si doua surori mai mari, Ana si Ramona, fiicele asistentului maternal, care au rasfatat-o. "Ma alintau «Gogosica», asta din cauza ca eram mica si grasa", povesteste amuzata Andreea, descoperindu-si gropitele. Cele doua surori sunt realizate profesional si stabilite in strainatate. "Ana a fost mereu un model pentru mine, e foarte ambitioasa si m-am straduit sa seman cu ea. Sunt o fire independenta si nu vreau sa fiu intretinuta de sotul meu, vreau sa am o situatie economica stabila când ma voi casatori. Trebuie sa ai foarte multa ambitie. Daca te opresti, nu ajungi nicaieri in viata. Eu ma vad realizata dupa 30 de ani."
Silvia Patrascanu
In centrele de plasament din judetul Bacau sunt multi copii harnici si talentati, iar daca nu sunt laudati asa cum ar merita e din cauza ca prefera sa fie discreti. Dintre copiii incredintati asistentilor maternali profesionisti (AMP), cei mai multi premianti sunt la clasele I-IV: 24. La V-VIII, sunt 11 care au media generala intre 9 si 10, iar la liceu, trei. Dintre copiii ocrotiti in centrele rezidentiale, in ciclul primar sunt 19 premianti, la gimnaziu, 16 premianti, iar la liceu, doi. In scolile speciale sunt 39 de premianti: 15 la I-IV, 19 la V-VIII si cinci la Scoala Profesionala. DGASPC Bacau are si noua studenti. Trei urmeaza Facultatea de Inginerie a Universitatii "V. Alecsandri" din Bacau, alti trei studiaza teologia in Iasi, Sibiu si Bucuresti, iar ceilalti, stiinte economice, management si inginerie chimica, la Iasi.
