Pregătiţi calea Domnului

Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Acesta este cel despre care a spus Isaia, profetul, care zice: „Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!” (Mt 3,2-3).
Evanghelia ne cam pune la treabă. Ne putem imagina cum arătau drumurile pe timpul lui Isus. Zone de deșert, zone de munte și pietruite. Se făceau drumuri prin deșert, dar la primul vânt se acopereau la loc. Atunci când era așteptat cineva de rang înalt, oamenii erau puși să curețe aceste drumuri, să niveleze drumurile pietruite, să curețe. Tocmai această imagine să o avem în minte atunci când auzim cuvintele din evanghelie: să pregătim căile Domnului. Sunt căile inimilor noastre. Cum stăm cu drumurile?
Ni se spune că văile trebuie umplute. Cred că cu toții avem în minte Marele Canion, prin mijlocul căruia trece râul Colorado. Se spune că adâncimea maximă este de 1600 de metri și este rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp de milioane de ani. A fost atât de măcinat că a ajuns la 1600 de metri. Dacă ne lăsăm măcinați de micile încercări care izbesc în viața noastră și renunțăm la Dumnezeu, atunci acele mici încercări sap atât de adânc în viața noastră încât, fiind în groapă, nu vom fi capabili să-l privim în ochi pe celălalt. Vom fi acolo doar noi cu grijile noastre, iar singura soluție este să ne uităm în sus și să strigăm după ajutor.
Dar dacă eu voi urma doar calea adevărului, oare îmi va fi mereu numai bine? Voi avea o viață extraordinară? Fără probleme? Cu siguranță că nu! Și atunci de ce să fiu un om al adevărului? Să nu uităm un lucru esențial: Dumnezeu face primul pas, de la el primim harul, iar harul nu este niciodată în zadar.
Dumnezeu pe lângă credință mai pune eșec, pe lângă victorie mai pune lacrimi, pe lângă salturi mai pune încercări. De ce oare? Pentru că doar în scoica în care intră un fir de nisip se formează o perlă. La acel fir de nisip scoica produce o enzimă care formează perla. Dumnezeu permite să intre în viața noastră câte un fir de nisip care ne irită, dar în același timp ne-a dat și posibilitatea să credem și prin această enzimă a credinței să formăm perle. Proces dureros, dar frumos!
Pr. Richardo-Dominic Baciu