În suita celor 12 Praznice Împărateşti se numară şi Boboteaza (Botezul Domnului), tinută în fiecare an în ziua a şasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului. Încă din sec. 3, poate şi mai înainte, este semnalat începutul acesteia.
Cert este că în „Constituţiile Apostolice” Boboteaza figura deja printre sărbatorile creştine alături de Craciun şi de Pasti. Praznicul Bobotezei în vorbirea Sfinţilor Părinţi şi cărţilor bisericeşti se numeşte Epifanie, adică arătare, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul a arătat lumii pe Iisus când Acesta a venit la el să se boteze zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Cu ocazia botezului lui Iisus Hristos în râul Iordanului s-a arătat Preasfânta Treime: Cerescul Părinte a vorbit din Cer, Fiul lui Dumnezeu se afla în râul Iordanului, iar Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel deasupra Fiului Dumnezeiesc. Este o minune de nepătruns chiar şi pentru îngerii cerului! Un Dumnezeu unic în trei Persoane. Misterul credinţei noastre, nemaiîntâlnit în gândirea omenirii, unitatea de o fiinţă în diversitatea individuală a ceea ce este personal şi lucrează în iconomia mântuirii.
Daca pacatul lui Adam a adus moartea neamului omenesc, apa Botezului lui Hristos a chemat la viata pe toti cei morti in Adam. O rugaciune din randuiala Sfintirii Aghiasmei celei Mari ne arata cat se poate de clar acest lucru: „Suferit-ai inca a Te boteza in Iordan, ca sfintind firea apelor, Cela ce esti fara de pacat, sa ne faci noua cale la nasterea cea de a doua, prin apa si prin Duh”. Apa sfintita a Iordanului este apa purificata ce va servi ca materie a Botezului crestin, in care Harul divin ne renaste la viata cea noua in Hristos.
Puterea Sfintei Treimi, care a sfinţit apele şi le-a dat putere tămăduitoare şi înnoitoare de viaţă ne sfinţeşte şi pe noi prin sfânta taină a Botezului, fără de care nu putem fi membri ai împărăţiei lui Dumnezeu şi în lipsa căruia nu putem trăi o viaţă duhovnicească, căci zice Domnul nostru Isus Hristos: “Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este şi ce este născut din Duhul, duh este”. Sfânta Scriptură, şi după Sfinţii Părinţi, ne arată într-un tot că scopul întrupării Mântuitorului a fost mântuirea noastră, a oamenilor. Este Taina prin care primim înfierea (Galateni 4, 5) adică actul prin care Dumnezeu ne primeşte ca fii prin Har. Nu e deci un simplu simbol cum li se pare unora, căci simbolul, oricare ar fi, nu poate da curăţire de păcate. Este Taina primirii omului în Împărăţia de Har a lui Hristos.
Se cuvine să mai ştim că nu sunt mai multe botezuri, ci unul singur, “Un Domn, o credinţă şi un Botez”, cum spune hotărât Sf. Apostol Pavel (Efeseni 4, 5).
El reprezintă moartea şi Învierea Domnului, ambele unice. În botez ne facem părtaşi morţii şi Învierii lui Hristos, iar repetarea lui e o batjocură adusă morţii şi Învierii Lui.
Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău
