Anton Sarca, de 51 de ani, este printre ultimii geamgii din Bacau. I-a placut meseria inca de la vârsta de 4 ani.
“Pe la inceputul anilor ’70, era un batrân sticlar care mergea prin sat, având o geanta cu geamuri in spinare. Mi-a aratat o pungulita cu maruntis de 15 bani si mi-a zis ca, daca o sa muncesc, o sa am si eu bani ca el. Atunci am zis ca asta o sa fac si eu de-acum incolo”, povesteste meseriasul. A terminat liceul de constructii, iar dupa ce s-a angajat, a facut un curs la locul de munca, de noua luni, de geamgiu.
A lucrat la TAGCM Bacau. Punea geamuri la toate blocurile construite in tot judetul. Intr-un colt, cocotat trona un tablou cu Ceausescu. Mereu il prezinta clientilor drept patronul pravaliei. Clientii il filmeaza, il pozeaza. “Nu-l dau jos! Pe vremea lui, am invatat meserie. Te gasea pe strada ca nu ai loc de munca, te si angaja. Pravalia, la fel, s-a facut pe vremea lui. A fost mult mai bine decât acum. S-a lucrat mult mai mult si s-a câstigat mult mai multi bani decât acum. Azi, meseria asta a inceput sa dispara, pentru ca nu se mai construieste.
Pe timpul lui Ceausescu am fost 24 de geamgii in tot judetul, si am aprovizionat cu geamuri tot Bacaul. Eu cu inca doi colegi aveam zona Moinesti-Comanesti. Acum am ramas doar eu. O parte au iesit la pensie, restul nu au mai gasit unde sa lucreze”.
“Tai geamuri aici in România pâna cad din picioare”
Are trei copii, doua fete si un baiat, toti trei plecati la munca in Italia, fetele intr-o fabrica de legume si fructe, iar baiatul electronist la o fabrica de ciment. Cu banii de acolo, au reusit sa-si faca fiecare o casa in România si restul lucrurilor necesare. Culmea e ca si noua s-a casa, construita pe locul celei vechi, a ridicat-o tot cu banii copiilor.
Va ramâne baiatului, dupa ce el nu va mai fi. Cu banii pe care i-ar fi câstigat in tara taind geamuri, nu ar fi putut construi nici o usa, darmite un zid. Vechii geamgii au inceput sa se rareasca.
Nea Victor de la URA s-a prapadit, nea Mitica de pe Bancii, si el pensionar, vine când si când, si tot asa. Regreta ca statul nu a facut mai nimic pentru tineri ca sa-i indrepte spre astfel de meserii. Altfel nu se ajungea ca tinerii sa-si doreasca “o meserie de stat care sa le aduca si bani”.
“Trei ani am cautat sa angajam un tânar talentat care sa duca mai departe meseria asta. Cine venea habar nu avea cu ce se manânca. M-apuca toti nervii numai când il vedeam cum tine diamantul de taiat geamuri si il trimiteam de unde a venit. Ma mai si intrebau câti bani ii dau ca sa vina sa lucreze cu mine”.
In atelier, vin tot felul de oameni, de la patroni de firme de termopan, pâna la batrâni care vor sa inrameze un tablou. Il are ca ajutor, de 23 de ani pe Petre Dudau, de 59 de ani, devenit si el meserias dupa ’90. Inainte, a lucrat ca sudor pe santiere. A-nvatat meserie de la nea Traian, din Ardeal, cel care a adus mestesugul asta si la noi. Il intreb de România de mâine.
“De România din ianuarie sa ma intrebati, la ce biruri ne vor pune astia! Nu mai ramân cu 60 de lei din leafa, dupa ce scad naveta pâna la Coman, comuna Sanduleni, mâncarea, imbracamintea, darile la stat, ci cu 10 lei. Oricum, afara nu plec nici in ruptul capului. Tai geamuri aici in România cât pot, pâna cad din picioare. Altceva nu am ce face. La furat nu pot merge, daca nu am invatat asta când aveam 18 ani”, incheie nea Anton.
