Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului-Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Balga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.
În acest episod, ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 6, Anul XII, Marți, 28 iulie 1915
Din sumarul acestui număr: cum arată Slănicul, în toiul sezonului; remember: ,,Curierul Slănicului”, la 12 ani de la reapariție; se anunță sosirea în stațiune a A S R Principele moștenitor Carol al României, sub cuvenita rezervă a unei știri neconfirmată oficial; povestea savuroasă a lui ,,Hamlet”, celebrul câine al scriitorului N. A. Bogdan, traducător al cunoscutei opere shakespeariene; la Slănic-Moldova, ,,dincolo de stele”.
,,În plin sezon”, ,,Toiul Slănicului” și ,,Slănicul în luna august”, sunt articole care redau atmosfera vie și plină de culoare a stațiunii în perioada estivală, însă ele au mai fost publicate și în alte numere ale ziarului. Este și motivul pentru care nu o să insist asupra lor, ci doar o să înlănțuiesc doar câteva fraze din toate acestea, care merită a fi redate oricând, asta și ca o apreciere față de strădaniile atât de constructive ale inițiatorului proiectului publicistic ,,Curierul Slănicului-Moldova”, fondatorul și redactorul acestuia, M. Miereanu.
Așadar: ,,Majoritatea stațiunilor balneare din țara noastră suferă de un rău capital, anume, lipsa de așa numita `viață`. O monotonie obsedantă, care uneori devine exasperantă, dau celor mai multe dintre stațiunile noastre balneare, aerul unor adevărate spitale. Nu tot așa e și cu Slănicul. El e frumos, e poetic, e grandios, e fermecător, e miraculos, e și vesel însă. În Slănic se trăiește, în Slănic intensitatea vieții ajunge la maximum posibil, dând sufletului acea hrană și împuternicirea forțelor lui slăbite. (…) Într-adevăr, în toiul arșițelor de vară, Slănicul-Moldovei capătă aspectul unui mare oraș european. Marile calități pe care le are această stațiune climaterică și balneară și extraordinara-i frumusețe cu care natura a împodobit Slănicul, i-a atras an de an, o tot mai mare afluență de lume venită din toate unghiurile țării. Observând imensa varietate a vizitatorilor aflați la Slănic-Moldova, acum, în toiul sezonului, s-ar putea trage concluzii interesante. Așa, în mulțimea generală, putem vedea figurând toate clasele sociale de la noi, fără a se nuanța acea distincție `de clasă`. Ceea ce înseamnă o calitate, nu numai a vizitatorilor europenizați ai stațiunii, dar însuși un avantaj al Slănicului din Moldova. Căci afluența acestora mărindu-se din ce în ce, implicit se introduc moravurile moderne, contribuind astfel indirect la educația publică, care mai cu seamă într-o stațiune de cură este de o deosebită importanță. La Slănic, moravurile publice sunt dintre cele mai alese, ceea ce face ca între toți vizitatorii să domnească o armonie perfectă. (…) La toate acestea ținem să mai adăugăm că, în luna august, clima din Slănicul-Moldovei este cu mult mai plăcută și mai temperată, astfel că, oaspeții care se vor aduna aici pentru a petrece a treia epocă a Slănicului (a treia lună a sezonului de vară, n. a.), vor putea sorbi cu mult nesaț și în mai mare tihnă, farmecele stațiunii noastre.
(…) `Curierul Slănicului`, care a desfășurat o activitate specială de 12 ani de zile de la reapariția sa, pentru a fi de folos stațiunii în care a apărut, mai are o dorință supremă: aceea de a convinge publicul din țară că sezonul Slănicului nu se poate încheia în luna august și că acest sezon trebuie să dureze până în cele mai târzii zile de toamnă. În această direcție, `Curierul Slănicului` va continua această luptă, care va fi cu atât mai ușoară, cu cât va avea de susținut un fapt real”.
M. Miereanu revine cu un alt articol publicat în numerele anterioare (,,Cum a fost creat `Curierul Slănicului`?”), pentru a aminti că s-au împlinit doisprezece ani de la reapariția ziarului, pe care l-a fondat și redactat, după un proiect inițiat tot de domnia-sa și sprijinit în totalitate de Atanasie Ath. Gheorghiu, avocat, deputat și fost epitrop al Casei Spitalelor ,,Sf. Spiridon” din Iași.
,,Un ziar care de 12 ani, cristalizează viața intensă a stațiunii noastre și care este o parte vie din imensa bogăție a Slănicului. El și-a creat o viață proprie. Și unica încercarea a unui ziar balnear, n-a dat greș! Și dacă azi nu mai poate contesta nimeni serviciile `Curierului`, găsim de-a noastră datorie a-i mulțumi dlui Atanasie Ath. Gheorghiu, fostul epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon”, fără ajutorul căruia, desigur, încercarea noastră n-ar fi ajuns la rezultatul strălucit de astăzi…!”, scria cu mândrie, dar și cu o oarecare urmă de nostalgie, M. Miereanu.
Într-o știre strecurată în paginile ziarului, apare informația potrivit căreia, ,,în cursul lunii august, Slănicul-Moldovei va avea cinstea să fie vizitat de A S R Principele moștenitor Carol al României (nu împlinise încă 22 de ani, n. a.), care va fi însoțit de o numeroasă suită și va poposi aici câteva zile”. Astfel de știri primite de la București, care anunțau anumite vizite ale Familiei Regale a României la Slănic-Moldova, mai fuseseră date, dar nu s-au adeverit… Așa că, precum o gazetă care se respectă, `Curierul Slănicului` face următoarea mențiune la finalul știrii: ,,Neputând controla vericitatea acestei știri, noi o înregistrăm sub cuvenita rezervă”. Scurt, corect și la subiect, cum s-ar zice…
Ei, și am lăsat la urmă, superba, unica și probabil și cea mai scurtă poveste a unui câine celebru din Iașul de odinioară, numit ,,Hamlet”, al cărui stăpân era N. A. Bogdan, unul dintre scriitorii care au tradus această tragedie shakespeareană (,,Hamlet, Prințul Danemarcei”, 1887).
Întrucât povestea apare în pagina a doua, la rubrica ,,Lucruri din toată lumea”, în articolul ,,Inteligența animalelor”, era cât pe-aci să-mi scape din vedere, mai ales că am crezut că e o reluare a unui articol mai vechi, cu atât mai puțin să-mi dau seama din titlu, care nu spunea mai nimic. Dar autorului poveștii, ,,un cunoscut și simpatic intelectual al Iașului”, i-a venit ideea de a scrie despre ,,Hamlet”, după ce a citit articolul mai sus menționat, în ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 2, de marți, 30 iunie 1915, pag.2.
Pentru frumusețea, ineditul și savoarea poveștii, este păcat să o răstălmăcesc, așa că iat-o, redată în premieră:
,,Hamlet este numele individului despre care voi face vorbire. El este un tip al Iașului, unde este mai cunoscut decât un ministru, având reputația necontestată de fruntaș al câinilor ieșeni. Se vede că mediul omenesc influențează și mentalitatea animalelor domestice. Deci, în Iașul renumit ca leagăn al inteligenței țării, s-a născut și Hamlet, în 1901, la 15 septembrie, în casa dlui N. A. Bogdan, cunoscutul autor al merituoaselor lucrări monografice ale Iașului, și unul dintre primii traducători ai tragediei shakespeariene, `Hamlet, Prințul Danemarcei`. De aici și numele de Hamlet pe care i l-a dat dl Bogdan, acestui exemplar ales al rasei mândre de câini Pudel. Hamlet este un frecventator regulat al clubului politic al stăpânului său, unde se prezintă foarte regulat și precis, în fiecare zi, la ora 5 p. m. La ora 12 din zi se prezintă cu rigurozitate ceferistă la Berăria `Luther`, unde stăpânu-său ia dejunul, iar la ora 8 seara, în același loc, pentru a plescăi supeul oferit cu generozitate. (Mențiune: În 1913 Berăria ,,Elisse” din Iași a fost preluată de germanul Erhardt Luther și astfel devine Berăria ,,Luther”. Proprietarul, care adusese cu el rețeta berii din Germania, a câștigat, doar după câțiva ani de la inaugurare, titlul de furnizor al Curții Regale. Acesta a renovat localul cu ajutorul celebrului arhitect italian Scolari care realizase și planurile Universității ,,Al. Ioan Cuza”. (Sursa: Site-ul ,,Turist în Orașul Iași”, la https://turistiniasi.blogspot.com/2019/04/piata-unirii-din-iasi.html).
Când nu-și găsește stăpânul, Hamlet cere mâncare de la chelneri, cu un mod de adresare și o voce autoritară, iar dacă nu e satisfăcut de rezultat, se adresează cu același gest proprietarului berăriei, cu atâta insistență și insinuare (aici cu sensul de strecurare pe nesimțite, n. a.), încât este întotdeauna satisfăcut. Când stăpânu-său lipsește din oraș mai mult timp, de exemplu, vara, pe la Slănic, Hamlet este abonat la Noak, cârnățarul select; acolo el primește dejunul și supeul copios, compus din restul meselor cele mai delicioase: un fel de `tutti frutti` (aici cu sensul de amestec, n. a.), deși, câteodată, îl mai trage pe sfoară pe cârnățar. De altfel, Hamlet nu se poate pierde în Iași, unde are numai prieteni care îl ospătează, bașca uneori chiar doarme pe la ei, sau prin mahala, unde are relații mai intime… Apa, căci spirtoase sau vin nu bea, o ia de la bărbier, cu care este în relații foarte amicale. Când stăpânu-său îi ordonă să rămână acasă, ascultă de obicei ordinul, fiindcă înțelege bine cuvintele `rămâi acasă astăzi`. Uneori, îl învinge însă, simțul de libertate, deoarece el este de principiul/stilul boem, iar atunci se furișează de acasă și-l așteaptă până se întoarce, urmându-l pe tăcute. Zic pe tăcute, întrucât Hamlet e cam guraliv și scandalagiu, mai ales cu birjarii, fiind un adversar convins și neastâmpărat contra biciului și cnutului, ca un germanofil turbat. Hamlet are și un simț de demnitate destul de dezvoltat. Nu iartă niciodată și nimănui vreun atentat la oasele din meniul lui și doar nu rar întâlnești între oameni, indivizi neumani, sau mai bine zis, necanini. În schimb, Hamlet îi iubește pe copii și le iubește și pe cuconițe, cărora le manifestă o specială simpatie”.
Și pentru că tot am l-am amintit pe istoricul și scriitorul N. A. Bogdan (prezentat în numerele anterioare ale ziarului), el a fost cel care, aflându-se în vilegiatură la Slănic-Moldova, în 1885, a insistat și a reușit în cele din urmă să-i convingă pe cei doi buni prieteni și companioni ai săi, scriitorul, Ion Creangă (al cărui elev a fost) și profesorul și academicianul, A. C. Cuza, să se fotografieze cu toții, într-una dintre rarele fotografii pe care Ion Creangă avea să le fi realizat vreodată. Amintirea, alături de alte momente petrecute la Slănic-Moldova cu cei doi, a fost consemnată în volumul ,,Povești și bazaconii din Moldova” (București, 1923), iar ferotipia, de care pomeneşte N. A. Bogdan în această lucrare, rămâne în istoria ilustrată a personalităţilor literaturii române drept una ce nu dezminte deloc jovialitatea specifică lui Creangă: „Într-una din zile, venind un fotograf care poza pe tinichea – fotografie aşa-zisă americană – invitai de mai multe ori pe Creangă să-şi scoată poza. Dar mai tot deauna îmi răspundea: Decât să dau un frăncuşor ca să mă vad lat pe tinichea, mai bine cumpăr cu el un coşuleţ de brânză sau de păstrăvi şi mi-a prii mai bine decât tinicheaua… Într-o zi însă, aflându-se şi cu dl. A. C. Cuza, îl hotărâi să ne pozăm tustrei în grupă; ne aşezarăm într-un tufiş de lângă sala de cură, Creangă stând în picioare, îndărăt şi noi pe o bancă, eu la stânga, Cuza la dreapta lui”. Conform Casei de Licitații ,,Historic” (https://historic.ro/ion-creanga-n-a-bogdan-a-c-cuza-fotografie-de-cabinet-ate.html), fotografia în cauză a fost adjudecată cu suma de 3.250 de euro, adică vreo 16.175,00 lei, la cursul zilei de astăzi…
Iar spre o mai dulce trecere la următorul număr al ziarului, un poet deseori prezent în paginile ziarului, bârlădeanul George Tutoveanu (un poet cunoscut al epocii și prezentat anterior în episodul nr. 15), îi mai încântă pe iubitorii de rarisime imagini, cu alte două strofe ale unei noi poezii: ,,Când stăm vrăjiți alături, / Și-n largul zării cad / Noiane de văpăi / Pe culmile de brad; / Și tu mă-nlănțui aprig / În noaptea de mister / Atunci sunt clipe-n care / N-am loc destul sub cer” (poezia ,,Dincolo de stele”).
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj;
Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.
Foto 1, 2: Atanasie At. Gheorghiu, site-ul ,,Galeria Portretelor”, la
https://galeriaportretelor.ro/item/atanasie-ath-gheorghiu/, sursa: G.D. Nicolescu, Parlamentul român. 1866-1901, București, Socec, 1903. Deținător: MNIR (Muzeul Național de Istorie a României; captură foto din Albumul Corpului Avocaților din România, la https://digitizare.biblioteca.ct.ro/wp-content/uploads/2020/06/Albumul-Corpului-Avoca%C8%9Bilor-din-Romania-1911.pdf, p.108
Foto 3: N. A. Bogdan, site-ul ,,Wikipedia.ro”, la https://ro.wikipedia.org/wiki/N._A._Bogdan
Foto 4: Ion Creangă, N. A. Bogdan și A. C. Cuza, la Slănic-Moldova, site-ul ,,Casa de Licitații Historic”, la https://historic.ro/ion-creanga-n-a-bogdan-a-c-cuza-fotografie-de-cabinet-ate.html
Foto 5: Coperta cărții ,,Povești și bazaconii din Moldova”, site-ul digital al BCU Iași, la https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/55187?show=full
Foto 6, 7: Berăria ,,Luther”, în Piața ,,Unirii” din Iași, Site-ul ,,Turist în Orașul Iași”, la https://turistiniasi.blogspot.com/2019/04/piata-unirii-din-iasi.html
Foto 8: Poetul George Tutoveanu, Site-ul ,,Istorie Veche”, la https://istorieveche.ro/2022/11/01/exponatul-lunii-la-muzeul-vasile-parvan-din-barlad-manuscrise-george-tutoveanu/#google_vignette
Foto 9: Slănic-Moldova, din colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
