Ce înseamnă sa fii de fapt Prima Doamnă afro-americană a Statelor Unite ale Americii? Care este povestea din spatele primei familii prezidențiale de culoare?
Cartea “Povestea mea”, scrisă de Michelle Obama, cuprinde răspunsuri la aceste întrebări și la multe altele. Volumul a apărut în țara noastră la Editura Litera, în anul 2018, tradus din limba engleză de Corina Hădărean. În doar 620 de pagini stă condensată viața unui simbol și, în același timp, viața unei fete devotate familiei sale, dornică sa învețe, a unei adolescente modeste și uneori discriminate, care vrea să își clădească un viitor. Prologul unei noi ere a Americii, a nașterii unor visuri și a conturării unor modele. Acestea sunt sintagmele care definesc una dintre cele mai frumoase autobiografii publicate la momentul actual.
Romanul autobiografic este compus din trei părți: povestea mea, povestea noastră, povestea continuă, care delimitează câte o etapă din viața autoarei și care ne conduc alături de ea pe acest drum al devenirii personale și profesionale. E o scriere autentică și sinceră care ne poartă, detaliu cu detaliu, prin toate metamorfozele sufletului său. Viața lui Michelle Obama a fost și este în continuare publică. Oamenii citesc, văd și vorbesc despre ea, dar nimeni nu a știut vreodată fricile, visurile și aspirațiile sale. Toată lumea vede viața la Casa Albă ca un lux, dar nimeni nu a ajuns să cunoască interdicțiile ei (care sunt destul de multe, și care ne sunt dezvăluite în acest volum). ”Povestea mea“ e o autobiografie non-conformistă care trece de barierele unei astfel de scrieri. Îmbinând perfect subtilitatea, cu directitudinea, plăcutul, cu sacrificiul, și durerea, cu fericirea, autoarea se apropie direct de cititor, astfel că am regăsit în carte o prietenă, o adolescentă care voia să atingă un ideal, o mamă îngrijorată și o soție devotată. Am fost sceptică atunci când am început să o lecturez, ca mai apoi să profit de orice șansă aveam pentru a o termina.
Prima doamnă a Americii era mai mult decât avea să arate presa. “Becoming” (cum se numește în limba engleză) este un semnal de alarmă pe care Michelle Obama vrea să îl tragă asupra lumii, folosindu-se indirect de puterea de influențare pe care a câștigat-o în decursul anilor și al campaniilor prezidențiale. În tot acest timp ea devine un simbol al țării pe care a condus-o, iar această autobiografie este o inspirație pentru toți cei care ajung să o citească. Ca prima doamnă a Americii, mereu a vrut sa inspire, să schimbe ceva, nefiind mereu perfectă (“Mi-am pus brațul după umerii ei (regina Elisabeta), în semn de afecțiune.”), fapt pe care reușește să îI transmită prin fiecare capitol al cărții.
Ceea ce diferențiază această carte de restul din domeniu este sinceritatea și curajul cu care a fost scrisă și cu care au fost abordate subiecte de actualitate, prezentând și partea urâtă a politicii, inclusiv campania electorală a actualului președinte al Statelor Unite ale Americii, pe care a criticat-o în mod direct. Discriminarea, utilizarea excesivă a focurilor de armă asupra minorităților, precum și rata în creștere a obezității sunt alte câteva dintre subiectele abordate. Autoarea prezintă, de asemenea, detaliile emoționate din relația ei cu Barack Obama, precum și durerea unei soții și a unei mame a cărui soț este mereu plecat, punând munca pe primul loc. Ne este dezvăluită povestea de iubire, care pare o antiteză între Michelle și Barack, dar care a rămas mereu vie. Câteodată, viața de POTUS și FLOTUS (Prima Doamnă și președintele Statelor Unite, așa cum ei înșiși se intitulează ca un nume de cod) poate să fie oprită. Pentru că uneori ai nevoie de o gustare în miez de noapte, în timp ce privești la un foc de artificii, în pijamale și cu părul dezordonat.
“Povestea mea” reprezintă și o doctrină (o carte puțin feministă, aș putea spune), scopul său fiind transmiterea unui mesaj către fetele din toată lumea. “Împărtășesc povestea mea cu speranța că-i voi ajuta pe alții să-și facă loc cu poveștile și vocile lor (…)”, își mărturisește Michelle intenția care a stat la baza scrierii cărții. Consider că o astfel de carte schimbă modul de privire asupra vieții, transmite încredere (“sunteți suficient de bune? Da toate sunteți!”) și te aduce cu un pas mai aproape de atingerea idealului tău. Poate că la finalul lecturii o să avem o dorință de a schimba ceva, sau de a ne schimba pe noi înșine.
Alexandra – Dimitria Bordeanu, clasa a IX-a, elevă la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
