Povestea lui Dragobete

Ziua de 24 februarie – cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan – este consemnata in calendarul popular ca Ziua indragostitilor (Dragobete), cunoscuta fiind si sub denumirea de Cap de primavara. Inainte, cand sarbatoarea isi avea manifestarea din plin, era tinuta la date variabile (24-28 februarie, 1 si 25 martie), in diferite zone ale tarii. In societatea traditionala romaneasca, Dragobete, fiul Dochiei, era considerat a fi o divinitate mitologica (ale carei radacini pornesc inca din neolitic), patron al tinerilor indragostiti, ce poate fi asemuit cu zeitatile dragostei de la vechii greci si romani (Eros si Cupidon). Chiar daca astazi nu se mai pastreaza decat foarte putin din valentele vechii sarbatori, amintim, totusi, cum se desfasurau candva (sec. XVIII-XIX) evenimentele acestei zile. Inca de dimineata, tinerii, imbracati in haine de sarbatoare, se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii si, daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste. Tot in aceasta zi, femeile tinere si fetele strangeau zapada, din a carei apa, prin topire, isi faceau rezerve pentru a se spala peste an. Ca sa ramana intotdeauna frumoase si sa fie mereu iubite. Dragobete era si patron al bunei dispozitii: tinerii petreceau acum la o casa in limitele unei morale desavarsite, fetele se infruntau cu acuzatii de farmece facute pe ascuns pentru atragerea iubitilor, dar totodata se rosteau juramintele iubirii, Dragobete fiind de multe ori punct de plecare pentru viitoarele casnicii. Dar Dragobete era si un fel de &#8222nas cosmic” al pasarilor de padure, din moment ce se credea ca acestea incepeau sa se imperecheze din aceasta zi, cand de altfel incepeau sa-si caute cuiburile. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Dar, inainte ca sa ajunga la noi, mesajul sarbatorii a trebuit sa treaca printr-o tragica incercare a spiritului uman, sub semnul abandonarii si uitarii. In goana spre Apus, la noi este celebrat un Valentin strain, ignorandu-se ca mitologia romaneasca ofera cu mult mai mult, pe Dragobete, cel care candva trezea virtuti si simtaminte deosebite pentru tinerii din spatiul carpatic. Scris de Raluca PANTIRU