Poveste pentru un nou inceput

Explorarea fericita a Viitorului presupune si capacitatea de adaptare la conditiile unui mediu ostil. In pragul noului an scolar, cred ca aceasta adaptare ar trebui initiata inca de pe bancile scolii.

Prin 1990, George Bush Senior a dorit sa afle de la expertii NASA cât ar costa si când ar fi posibila o expeditie cu echipaj uman spre Marte.

Cercetatorii veterani ai NASA au estimat o perioada de 35 de ani, prin folosirea Lunii ca baza intermediara, prin colaborarea cu rusii si alocarea unui buget de 450 de miliarde de dolari.

Dezamagit, Bush Senior si-a luat gândul de la proiect. Expertii tineri ai NASA au propus insa un proiect credibil care presupunea o investitie de doar 50 de miliarde de dolari, orizontul temporal al explorarii fiind mult redus.

Solutiile expertilor tineri erau simple, ieftine, pline de cutezanta. Privind putin ironic la solutiile batrânilor experti, care propuneau zeci de tone de combustibil, multi astronauti, provizii impovaratoare, nave ultramodernizate, tinerii, evocând indrazneala si bunul-simt al exploratorului Amundsen, au elaborat proiectul, picurând metafore, umor si rigoare tehnico-stiintifica, sub auspiciile unei devize de poveste:

„Sa mergem spre Marte cu o sanie trasa de câini…” Evocam indrazneala de a cultiva adaptarea fericita la ostilul mediu, inca din scoala.

Dar aceasta adaptare fericita nu poate fi realizata decât abordând realitatea cu indrazneala, inventivitate si responsabilitate. Cred ca aceste virtuti sunt caracteristice mai ales tinerilor.

Prin strategia sa paguboasa, sistemul nostru de invatamânt nu-i atrage insa pe tinerii eminenti la catedra.

Privind cu sinceritate, observam ca multi dintre tinerii care debuteaza la catedra sunt niste esuati ai domeniilor in care salariile sunt performante.

Nu putem spera (nici) in Scoala intr-o poveste pentru un nou Inceput, cu o asemenea mentalitate politica eterna.

Doua sunt totusi indraznelile acestui inceput de an scolar: media de admitere in liceu va fi determinata decisiv de rezultatul evaluarii nationale (si nu de media din cei patru ani de gimnaziu), iar rezultatele bacalaureatului nu mai sunt prioritare comparativ cu respectarea conditiilor de desfasurare a examenului. E un inceput timid de abordare, dar e un inceput.

Pâna la acel nou Inceput evocat in povestea noastra e o cale lunga, lunga de tot, intr-o lume acaparata abracadabrant de dezbateri nationale lipsite de esenta, care amintesc chiar de un ospiciu evadat…