Constantin Lupu este postas de 15 ani in comuna Blagesti. Si nu-i usor. In fiecare zi trebuie sa mearga pe jos sau cu bicicleta peste 30 de km, din care sase trec prin padure. In vreo 900 de gospodarii se asteapta fluieratul la poarta, e semnul ca le-a venit pensia, alocatia, ziarul sau vreo scrisoare de cine stie unde. Vreme buna, vreme rea, isi face treaba fara sa se planga nimanui. Pentru Costica Lupu, ziua incepe dimineata la 6 si nu se stie niciodata cand se termina. In Blagesti, agentia postala este amplasata chiar la el acasa si acolo face munca de birou, adica incaseaza banii pe tot felul de facturi si plateste pensiile sau alocatiile celor care se grabesc. Abia dupa ce randuieste toate actele pleaca prin comuna. Zilele geroase din ultima perioada i-au facut viata si mai grea. „Ma mai prinde si noaptea, mai ales ca iarna ziua este mai scurta. Stau prin comuna pana imi termin treaba. Chiar daca se intuneca si sunt infrigurat sau obosit nu ma duc spre casa. Asta este munca mea”, ne-a spus Constantin. Pentru ca este mult de munca, i s-a permis sa mai ia pe cineva langa el, ca ajutor. Cea mai de incredere este Florentina, sotia sa.
Ramasi fara casa
In urma cu aproape 2 ani, casa i-a luat foc. Au mai ramas in urma incediului doar cativa pereti. Cu ajutorul vecinilor au reusit sa o reconstruiasca. In acea zi, grija cea mai mare a lui Costica Lupu nu a fost propria casa, ci actele din agentia postala. Reprezentantii Postei Romane s-au gandit ca actul lui de bravura meritaa premiat. I-a fost inmanata o diploma pentru fidelitate si apararea valorilor Postei Romane. Asa a devenit Constantin, erou. Este un adevarat erou si pentru satenii care il cunosc de cand era mic si pentru care postasul Lupu parcurge zeci de km prin frig, ninsoare, vant sau calduri de peste 30 de grade, in fiecare zi. „Oamenii au incredere in mine ca le aduc pensiile la timp. Sunt atatia batrani care nu pot merge 20 de km pana la posta, asa ca singurul lor ajutor eu sunt. Le duc bani, scrisori si chiar ziare. Pentru asta sunt platit”, povesteste postasul.
Baiatul satului
[ad#stire]Satenii il compatimesc, il indragesc si spun ca este baiatul satului. Isi dau seama cat este de grea munca lui, insa singurul ajutor pe care i-l pot da este sa-l mai pofteasca in casa atunci cand afara este foarte frig. „Eu nu as putea sa fac ce face el niciodata. Cel putin pana la mine acasa are de mers 30 de km prin padure si pe un drum neasfaltat, plin de noroi. Eu nu stiu cum de reuseste? Pentru asta, noi il respectam”, ne-a spus Coca Jigau. La fel si Gheorghe Andries: „Imi pare rau ca trebuie sa mearga atat pe jos. Mai oboseste, dar niciodata nu se plange. Intotdeauna ne serveste daca avem nevoie de ceva. Nu ne alunga. E un baiat bun care-si face treaba ca nimeni altul.” Constantin Lupu a mai incercat si alte meserii, insa cea de postas considera ca-i este cea mai potrivita si mai aproape de sufletul lui. El spera mai ales sa-l ajute picioarele sa poata sa o mai faca macar pana la pensie.
Sinziana Filimon
