Compania Nationala Posta Româna – Armata a III-a, cum mai era denumita (numar de salariati, uniforma, servicii speciale si publice, monopol pe anumite activitati, organizare pe orizontala, dar si piramidala) – a intrat intr-un program dur de restructurare, tardiv dupa unii, inutil ar zice altii. Datoriile catre stat si catre terti au pus pe jar Fiscul si Ministerul Muncii, trezite parca dintr-un somn prelungit. Situatia in care a ajuns Posta Româna nu este contabilizata de ieri sau de azi, ea are un trecut destul de intunecat, iar desele schimbari in structura si componenta managementului nu au reusit sa aduca acel suflu nou de care s-a tot vorbit. Acum se cauta cauze, vinovati, pentru ca masurile tehnice de redresare au fost epuizate. S-a ajuns la masuri extreme, la singurele masuri pe care stie Statul sa le ia: reducerea activitatii si a personalului. In Bacau vor fi inchise jumatate din oficiile postale, plus doua ghisee de prin cartiere, cumulat cu disponibilizarea a zeci de angajati, blocarea posturilor vacante, stoparea angajarilor si reducerea salariilor. Punct. Daca in mediul urban se mai gasesc alternative, la tara va fi jale, acolo unde posta era viata comunitatii. Cauzele sunt multiple, ele – culmea – sunt cunoscute de cei care au condus si conduc Posta, dar – se pare – au condus cu ochii inchisi. Nimic nu s-a modernizat, nimic nu s-a schimbat in mentalitatea salariatilor, activitatea nu s-a diversificat, pâna si multe din serviciile traditionale, specifice Postei, au fost pierdute, cu voia sau fara voia stapânirii. Intrati in oricare oficiu postal si puteti observa ca nu s-a schimbat nimic de 20 de ani, aceleasi fete plictisite, acelasi linoleum pe jos sau mozaic, aceleasi afise uitate pe pereti, dar poate cel mai important ar fi faptul ca nici astazi – ca in anii de demult când avea monopol total – timpul nu a contat si nu conteaza: el trece, leafa merge, cetateanul asteapta. Sindicalistii au iesit in strada, asta-i menirea lor, insa ei uita ca intâi sunt salariati, ca si ei au contribuit la iminentul dezastru. Poate ca ar fi trebuit sa iasa in strada acum 10-15 ani. Acum stai si te gândesti: ce imi mai ofera statul la care eu sunt arondat si abonat? Sanatatea este la pamânt, Invatamântul se zbate in neputinta si mediocritate, salariile sunt la limita saraciei, protectia sociala abia mai are de o cana cu ceai neindulcit. A vorbit cineva de Cultura? A vorbit cineva de siguranta cetateanului, de siguranta bunurilor? Pentru ce-i mai dam bani Statului? Ce face cu ei, daca am ajuns ca nici postasul sa nu mai sune la usa! Trag clopotele la Catedrala: cine sa fi murit?
- Advertisement -
