Am găsit, undeva, pe net, o postare amuzantă, conținând un îndemn jucăuș, original: ,,De Halloween, îmbrăcați-vă în cărți! Cultura îi sperie pe mulți”. Sărbătoarea (de origine celtică) de care am amintit și-a pierdut în mare parte semnificațiile străvechi, devenind acum prilej de divertisment, dar sperietura pomenită nu este o glumă. Acum ceva timp, un personaj flamboaiant al lumii spectacolului, David Bowie, cu o complexă și magnetică personalitate, de o inventivitate extraordinară, inspirându-se din toate domeniile artei, din literatură și filosofie, spunea: ,,Oamenii s-au prostit de tot. Nimeni nu mai citește nimic. Oamenii au acum o putere de concentrare de cinci secunde. Cât adâncimea unui pahar cu apă”. Dezolantă constatare!
Deși în timpul lockdown-ului consumul cultural a crescut simțitor și lumea a citit mai mult, este recunoscut faptul că oamenii de astăzi nu mai sunt atrași de lectura clasică, cea a cărților tipărite, pentru că e nevoie de efort pentru asta. Trebuie să ții în mână un volum, să dai paginile una după alta, să fii atent la sensul poveștii, asta în timp ce un telefon deștept îți oferă puzderie de informații, de jocuri, doar printr-o atingere. Când totul e atât de simplu, de ce să te mai complici? Imaginea a acaparat totul, cuvântul poate fi animat, conținuturile video captează ușor atenția, iar literatura nu este genul de artă care să aibă staruri cu conturi pe cele mai vizitate rețele de socializare. Scriitorii nu sunt genul de vedete cu milioane de urmăritori, de adoratori. Dar literatura nu și-a pierdut cu totul puterea de seducție, asta-i vestea cea bună, pentru că oamenii au nevoie de povești, de evadare în ficțiuni compensatorii. Sau caută sfaturi, suport moral, motivațional, cărțile de self help având o mare trecere la ora actuală. Și genul biografiilor, mai mult sau mai puțin romanțate, are succes la cititori.
Multe dintre aceste cărți găsindu-se acum în format digital, preferat de generația tânără și nu numai, pentru că și mai vârstnicii, așa conservatori cum sunt, au descoperit avantajele noilor tehnologii și s-au familiarizat cu Kindle, de pildă, devenit un prieten bun pentru cititorii pasionați. Până la urmă, nu atât formatul este important, deși eu sunt, cu trup și suflet, ca să spun așa, de partea cărților tipărite, având o relație aproape senzuală cu ele (îmi place să ating hârtia, să-i simt textura și mirosul, să-mi fac semne pe pagini), cât obiceiul lecturii, fără de care am fi goi, săraci cu duhul, biete umbre mișcate de orice sforar viclean. Literatura îți dezvăluie lumi necunoscute, simțiri, trăiri universale, făcându-te să nu te mai simți singur și izolat, ci aparținând unei întregi umanități. Cărțile bune te salvează de plictis, promițându-ți, ,,la încrucișarea timpurilor, posibilitatea unei insule” (Houellebecq). Lași în urmă realitatea ternă și descoperi locuri luminoase, misterioase, magice. Oricum, Fernando Pessoa avea dreptate spunând despre cărți că ele sunt dovada că viața nu este de-ajuns, literatura fiind cel mai agreabil mod de a o ignora. Mai ales când viața este urâtă, ca în această perioadă de pandemie, plină de spaime, de restricții. Și când ai vrea să evadezi pe o insulă, verde, însorită.
