Nu scăpam de dojana asta la niciun examen. Subtilă, să înțeleg că după ce m-am complăcut în treuca leneviei, nu am scuze. Cunoștințele mele, atâtea cât existau în materie, nu se ridicau mai mult de nota 6-7. Cine chiar a trecut prin școală, știe că mai ușor iei un 10 decât un 5. Pentru un 5… înveți tataie! Și-ți rămâne și ceva la bibilică. Cum în zodiacul chinezesc sunt mistreț, mă simt frate de suferință pe scara ADN-ului – diferență de câțiva cromozoni – cu fratele Ghiță. „Mister pig”, cum îi spune englezul, sau Cică-cică bălănică, cum îl alintă mamaia de la țară, care îl hrănește cu ce nu i-a mai rămas de la masă și mai umblă prin sat cu sacoșa din rafie. O ecologistă convinsă, care regenerează tot ce se poate din produsele bio aruncate, prin „uzina” cu patru picioare aflată în coteț.
Boala care nu guiță
Ne-a bântuit năpasta și anul acesta. Menirea porcului nu este să fie îngropat, ci mâncat. Mă mir că n-a venit niciun popă să dea cu busuiocul, la câte îngropăciuni au fost. Mașinile ajung la cimitir și tot sunt sfințite. O ființă vie de ce nu s-ar bucura de același tratament? De ce doar un animal e apreciat după, ca afumătură sau piftie? A! Masa de adio este binecuvântată doar la pomana lui homo erectus! Și celelalte orătănii?! La fel? Scuze! Am aflat că doi confrați (după zodiac), sătui de prigoană, însoțiți de-un godac, toți sănătoși la cap, au vrut să treacă fraudulos granița. Ca în vremurile bune, când existau fâșii râmate de tractoare. Acum nu mai sunt fâșii, dar există termoviziune. Au rămas blocați temerarii, când au văzut gardurile de sârmă. Credeau că nu mai există de pe vremea când erau lagăre comuniste. Până și-au dat seama că nu au fost construite numai pentru ei, ci și pentru migranți, când să le vină inima la loc, s-au trezit cu armele grănicerilor îndreptate asupra lor. Să facă pe ei de frică „Frate, spune drept! Ne-a sosit ceasul! Tu ești cu pesta? Nu, frate! Eu sunt cu buda! Am mâncat niște terci din orez cu trestie de zahăr. Au venit niște veri vieri din Vietnam. Habar n-au ce-i aia ghindă. Păzea! Dau gaze. Nu eu…!” Doar godacul a reușit să treacă nevătămat. De la el am aflat povestea. Nu înțelegea ce-i cu buda și pesta și de ce atâta discriminare? A cerut azil politic în China. Acolo au orez decorticat.
Cine a fost Ignat?
Tradiția spune că porcul se taie de Ignat. Cine-a fost dom’le Ignat ăsta, că tot îl pomenim? Am o verișoară căsătorită așa, după numele soțului. Sigur n-are nicio legătură. Stau la bloc. Hai la documentare! Așa aflu că porcul se tăia de pe vremea geto-dacilor. Și romanilor le plăcea carnea fragedă. Exista și un ritual la sacrificarea acestuia, Sfântului Ignatie Teoforul apare în calendarul ortodox pe 20 decembrie și este sinonim cu Ignatul Porcilor. Ignat, Ignis, vine de la foc. Pârlitul porcului ne întoarce la riturile funerare, de purificare. Acest Ignatie, care a ajuns sfânt, se spune că era cam slab de braț. Se opintește el și face cum face de scapă securea când să sacrifice porcul, taman în capul tatălui său. În legendă nu se specifică dacă de spaimă, ciudă sau prostie, a omorât și porcul. Nu! Cuprins omul de disperare, fuge în lume să-și caute izbăvirea. Reușește să se împace cu conștiința și cu Dumnezeu, fiind promovat la rangul de Sfânt. Așa amnistie mai zic și eu! Bunul simț al românului l-a cam tras pe dreapta. De asta nu am știut prea multe despre el. Și totuși? Să-ți omori tatăl, din culpă, și să devii sfânt? Crede și nu cerceta, păcătosule! Așa că nu vreau să mai vorbesc despre tradiția sacrificării, că-mi năpârlește părul! Nu pot rata însă poveștile adevărate, care l-au avut drept protagonist pe… Mister Ghiță.
Ghiță și vioara
Când era o nuntă în sat, vornicelul trebuia să se ocupe de organizare. Să se intereseze de locul unde va avea loc petrecerea. La căminul cultural sau să amenajeze un cort în curtea mirelui sau miresei. Să arvunească muzicanții. Să stabilească ora la starea civilă și la biserică. Să primească și să îndrume invitații. Treabă multă! Muzicanții erau aduși de peste dealuri, din comunele învecinate, unde urechea muzicală era moștenire de familie. La o astfel de petrecere, după ce s-a dat darul, unul dintre muzicanți – era cu vioara, a rămas de căruță. Pusese el ochii pe o fătucă și colegii au crezut că a rămas cu ea. Nu și-au făcut griji. A stat omul puțin cu floricica. Abia a apucat s-o atingă, ca din greșeală. Era păzită fata de… bunică. Conștient de oră și că trebuie să ajungă acasă, avea și serviciu la fabrică, a plecat singur prin pădure peste dealuri, dar cam pe două cărări, amețit de dragoste. Neștiind locurile… cade într-o groapă. O capcană pusă pentru animalele sălbatice, căprioare, dar, mai ales, mistreți. A doua zi, pe la amiază – locul era izolat – câțiva cetățeni se duc în zonă, la furat lemne. Printre ei și… vornicelul. Scârțâia beschia, dar parcă ecoul avea alt scârțâit. De scripcă! Aici ram-zbam, hârști-bâști! Dincolo… Tang-tang, zâng- zâng! Se duc ăștia curioși să vadă de unde se aude. Dau de groapă. Nu le-a venit să creadă ce văd. Un mistreț într-un colț și un tip zgribulit, zdrăngănind la vioară. În colțul opus. Ăstuia i se rupseseră trei corzi (mi, la, re) și mai cânta doar în una. Sol! Și el, și porcul aveau ochii beliți de atâta stat la… subsol. Nu se știe cine a căzut primul în groapă. Amândoi erau zbârliți de frică. Patru ochi cât felinarele și o scripcă. Îți dai seama? A albit omul de frică. Când l-au scos, porcul nici măcar n-a mișcat. L-a hipnotizat probabil muzicantul cu repertoriu lui. Cică s-ar fi însurat apoi cu fata din sat. Naș le-a fost vornicelul. De porc n-a mai pomenit nimeni ce soartă a avut. Ca pescar l-aș fi pupat pe bot. Ce mai contează! Oricum am albit deja.
Porcul „a la grec”!
O altă întâmplare adevărată povestită de Ionică C., prieten de nădejde la nevoie, vesel la o parolă când paharele fac nudism. „Stăteam la o familie de greci. Oameni în vârstă. Aveau o pensiune și o namilă de porc, crescut printre măslini. Să-l sacrificăm că vin turiștii, am fost rugați. Ne pricepem? Aflaseră că la români e ceva obișnuit. Trebuie sau nu… dus la macelar? Știu grecii să te gâdile la orgoliu. Eheee! L-am alergat puțin. Eram cu frate-miu, știam cum se face. Să nu-l chinium. Baba n-a avut ce face și a stat după noi. Să vadă și ea. Mamă ce-a mai bocit! Când l-am tranșat, nu au luat decât pulpele, mușchii, ficatul și rinichii. Restul ni l-au lăsat nouă. Ce să faci cu capul, cu atâta șuncă? Mațele le-am aruncat. Nu ne ardea nouă de cârnați. Am luat-o moldovenește, frate! Cum să arunci bunătate de șuncă? Am pus-o la sare, cu piper, că era cam cald, și normal… am făcut afumătoare. A adus frate-miu un butoi de tablă de pe șantier – avea prietenii lui – și l-am adaptat. Dimineața, de pe la patru, am pus-o la afumat. Cu lemn de măslin, normal! Ne dregeam cu Metxa și afumam «bâietul». Pe la zece, deja era cald. Venea grecul și dădea târcoale, prea mirosea. Și-a luat inima în dinți să ne întrebe: Țe fațeți acolo? Țe fațeți? Frigidere goale erau destule. Șunca am așezat-o în câteva zile, la rece. Pe grec l-a atras alt miros. Am pus la fiert câteva bucăți de slănină. Cu vin alb, mirodenii, ceapă, pâine neagră uscată și paprica. N-am găsit ardei iuți. Am lăsat fiecare bucată la scurs și am uns-o cu usturoi. Ce gust! Ce arome! Moșul știa ceva românește. Cum puteți voi mânca ața țeva? I-am dat să guste. A luat o bucățică. Am crezut că mârâie. Mâ-mâ-mâ! Bun-bun! Nu-i venea să creadă. De șorici nici nu vroiau să audă. Nu mâncau așa ceva. Le-am făcut după aia răcituri, ca la noi. Prieteni pe viață am rămas! Mâ-mâ-mâ! Bun-bun! i-a rămas numele.”
Ouă sau momițe?
Gospodarii care se respectă taie doi porci. Unul înainte de Crăciun și altul primăvara, când se topește zăpada, încep muncile la vie și în câmp. Oamenii care vin cu „ziua” cer bani, mâncare și ceva de băut. Primesc și țigări, numai să se țină de treabă… și de cuvânt. Cum gospodăriile mai extinse sunt afaceri de familie, la tăiatul celui de al doilea porc se adună multe rude. Redau o întâmplare petrecută undeva, pe malul Siretului, păstrând în anonimat, contra șorici, numele protagoniștilor. Viața bate filmul! Când sacrifici un porc, trebuie obligatoriu să anunți veterinarul. Trichineloza, față de pesta porcină, are efecte negative asupra omului. Medicul veterinar își face datoria, aplicând tratamentul de rigoare. În fiecare primăvară purcelușii trebuiesc castrați. Ca să crească frumoși și dolofani. Să nu aibă porniri păcătoase. N-au decât să viseze la vedete rujate precum Miss Piggy de la The Muppet Show. Conform cutumei, veterinarul păstrează ca drept plată pentru operație, ouțele, momițele, fuduliile, nu știu cum să le mai zic, că numai anumiți oameni au ceva ce începe cu C. Dar toți se plâng de colesterol! Au tăiat gospodarii porcul, l-au întins pe ușa de la șură după ce l-au pârlit, gata pentru spălat și periat, cu umblătoarele în sus. Văd scrotul gol. Veterinarul își luase obolul anul trecut. C-o fi fost piperul expirat, aruncat să nu fie a ceartă în țuica fiartă băută, că o cioară le făcea în ciudă, bat-o pricina taman atunci, le-au venit idei. A avea idei proaste nu înseamnă că ești idiot! Ce-ar fi să punem noi niște ouă în loc, a venit sclipirea de geniu, aruncată spre cer printre crengi, de la nu mai știu care dintre ei. Dar au gândit la fel. Cra-cra avea treabă. Și-au făcut gospodarii cu ochiul, îți dai seama că s-au înțeles din priviri, și zbang, unul deja se cațără în vârful copacului. Zboară Cra-cra. Găsește gospodarul patru ouă calde în cuib. Le pune în căciulă. O îndeasă pe creștet, cât să nu se spargă, și coboară fericit. Cum să le pună acum în locul unde trebuia să fie… familia porcului? Ouăle-s fragile. Dacă se sparge vreunul și are viruși? Strică carnea! Altă belea! După încă o ceașcă opărită cu țuică pe delături, și cuișoare sub limbă, Evrica! Hai să le fierbem! Zis și făcut. Le bagă în punguță încă fierbinți, cos ei acolo să nu se vadă, și dau telefon că-i târziu. Să vină dom’le veterinarul! Să ia probe! Vine omul, se uită la unflătură și îi ia la întrebări. Când ați crescut voi vier, mă? Nu-i trebuie mult să-și dea seama de poantă. Cra-cra mieuna pe sus. Ca să nu mă supăr că ați făcut mișto de mine, ia matale ouăle și du-le înapoi în cuib, grăit-a veterinarul. Gospodarul s-a conformat. Au râs, au glumit, analizele au fost bune. Trece o lună, cra! Trec două, cra-cra! Trei luni s-a chinuit biata cioară de la atâta clocit. Din ouăle fierte n-a ieșit niciun pui. Povestea asta are vreo morală? Cine a suferit mai mult? Porcul fără boașe sau gospodarii de atâta găinaț? Veterinarul, sigur nu! Cioara a fost victimă colaterală.
Sfaturi pentru dietă
Aviz amatorilor de șorici fragezi, mângâiați cu puțină sare, calzi, afumați și proaspăt frecați cu peria de sârmă. Nu în ciuda vegetarienilor. Câte omega are în ea o bucățică de carne? Regretatul biolog Cătălin Rang insista, pe principiul autocunoașterii, când era vorba de a aplica organismului un anumit tip de alimentație. Insista să conștientizăm că selecția naturală ne-a oferit tot ce este mai bun. Că mama natură ne-a înzestrat exact cu ce ne trebuie, în atâtea milenii de evoluție. Să ne uităm în gură la ce fel de dinți și măsele avem, de ce le avem așa, și la ce trebuie să le folosim. Când toate își găsesc rostul și uzura, organismul nostru va fi în echilibru. Atunci înseamnă că îi dăm exact ce și cât îi trebuie, fără a apela la un nutriționist.
Doi juni godaci dădeau fericiți din coadă. Un el și o ea. Te duci la coafor? Nu! Vreau să-mi fac implanturi! El se împiedică și numără țuțurugurile. Două, patru, șase… Rația pe trei luni. Mamăăă! De ce are mai multe ca mine? Stai liniștit fiule. Când o să crești mare ai să porți belciug în nas! Apropo! Câte țâțe are o scroafă? Măgarule! De ce pui întrebări indecente?
Și că tot veni vorba de șorici, vă urez dinainte poftă bună și Sărbători Fericite! Încheind cu acest număr, „Asta este…” nu mai e! Va urma… altceva! Totuși… Mister Pig îi spune lui Ghiță, mai puțin educat: Tu știi de ce șoriciul meu este mai fin? Ha! Habar nu ai în ce rahat de nobili m-am scăldat, cu atâta decență! Să-l fac catifelat! La care Cică-bălănuță, pragmatic – nu a intrat în Șchengen și Brexit-ul îi va cere să-și facă pașaport – îi răspunde sec: Nu tot la abator ajungi? Sau te visezi animal de companie?
Aveți grijă ce puneți în farfurie! Boala se vinde la kilogram! Un cotlet de porc conține necesarul pentru o zi de vitamina B6, zinc, fier, potasiu. Nu exagerați după perioada de post! Aceste elemente se găsesc și în alte alimente. În speranța că băcăuanul nu va tăia porcul de pe listă, păstrând tradiția obiceiurilor de Crăciun, de la bloc, cu afumători improvizate în spate, să ne-auzim cu bine și la anul!
