„Popularii” au iesit la rampa: „Suntem serviciul 112 al Romaniei”

Reprezentantii Partidului Poporului-Dan Diaconescu in cursa pentru Parlament s-au prezentat, ieri, in fata ziaristilor. Au sosit si cei doi candidati transferati de la Bucuresti: Adina Iancu si Florin Condurateanu. Dupa ce au deplâns starea in care a ajuns tara asta, popularii s-au declarat patrioti si au promis ca ii vor salva pe români. „Suntem acel serviciu 112 al României”, au afirmat candidatii PP-DD la alegerile din 9 decembrie.

Seriosi, la cravata, unii chiar emotionati, “po­pularii” care vor candida pentru Parlamentul României s-au prezentat, ieri, in fata ziaristilor bacauani. Am numarat vreo sase cravate mov si tot atâtea camasi lila sau stacojii, iar asta spune ceva despre atasamentul fata de PP-DD si credinta in importanta misiunii lor. “Misiune imposibila”, sustin unii. Mai târziu aveam sa aflu si care e aceasta. In contrast cu batalionul din Bacau, Florin Condurateanu a intrat in sala mare a Palatului Administrativ relaxat si fara cravata. “Va pup pe suflet” a spus jurnalistul, ca sa nu-si dezamageasca auditoriul. Vice­presedintele Razvan Sendrea a intrat imediat in program, prezentându-si colegii, asta dupa ce a declarat ca “e cea mai buna formula pe care o putea prezenta PP-DD pentru alegerile din 9 decembrie.” Si am constatat, cu surpriza, ca garnitura popularilor e formata din oameni care stiu ce vor, care stiu sa vorbeasca, sa transmita si care, in plus, nu sunt blazati, cei mai multi fiind la prima dragoste. Fac exceptie Angela Bogea, fosta presedinta a PRM, care a mai facut “politica antisistem”, si Vasile Cautis, ex-consilier judetean PSD. Florin Condurateanu ne-a mai pupat o data pe suflet, apoi, dupa ce a laudat Moldova si Bacaul, a explicat ce l-a adus in postura de candidat.
“PP-DD chiar iubeste neamul românesc, iar România chiar trebuie sa se ridice din genunchi”, a spus Condurateanu, adaugând ca totusi, asa amarâti, cum sunt, românii nu se milogesc: “«Dati-ne locuri de munca!» cer ei, «Aduceti-ne copiii acasa!»“, caci “s-a naruit familia româneasca! România moare!”, iar singurul partid care o poate salva, sustine vedeta TV, este PP-DD.

Audiente in direct, la TV!

Toti popularii au declarat ca vor sa faca ceva pentru români: “Sunt nascut, crescut in acel colegiu si am plecat de la munca de zilier, am fost muncitor, tehnician, inginer, sef de ferma, director general, iar familia mea are afaceri in zona, a declarat Ion Melinte, directorul APIA. Cu siguranta, voi face ceva pentru sanatatea, invatamântul si infrastructura din acel colegiu, pe drumurile caruia iti rupi masina.” Echipa PP-DD Bacau e completata de un ma­gistrat, un director de mina, un fost comandant de pompieri, doi juristi, doi ziaristi si un mana­ger din turism. “Popularii” au criticat haosul din legislatie, hotia, minciuna, lipsa de patriotism a politicienilor vechi, din vina carora “industria e pe chituci, sanatatea e pe chituci, turismul e pe chituci!” Toate partidele care au fost la guvernare sunt vinovate de saracia si disperarea românilor. Si in criza asta, iata, s-a nascut PP-DD, care vine sa repare raul. “Consider ca suntem acel 112 al României, a spus Florin Danila, liderul PP-DD Bacau. Dupa ce 22 de ani li s-a promis bunastare si li s-a dat doar pâine si circ, iar acum doar circ, noi vom fi reprezentantii românilor dezavantajati”, ai acestui “popor de asistati”, de “sclavi ai tarilor europene”. Cum dorinta “popularilor” de a face e mare, iar disperarea românilor e si mai mare, promisiunile PP-DD vor fi ca unguentul de galbenele pe ranile unui paralizat. Cireasa de pe tort sau, mai degraba, pastila albastra a fost promisiunea lui Florin Condurateanu ca seful lui, D.D., va tine audiente in direct, la televi­ziune, daca va câstiga batalia pentru Parlament si Cotroceni. Asta, da, circ! Mai vrea cineva, cumva, si pâine?

Cel mai complet candidat il are PP-DD

Mai intâi a fost sondor. Pe urma a devenit pompier, chiar sef al unitatii din Moinesti, in curtea careia a ridicat si o biserica. Intre timp a absolvit si Dreptul. Dupa ce s-a pensionat, a urmat cursurile Facultatii de Teologie. Acum este terapeut. Scrie versuri si proza, pe care le-a publicat in câteva volume, ultimul in toamna aceasta. Se antreaneaza la karate cu un camion mondial. Ultima isprava: candideaza pentru Senat din partea PP-DD. Acest adevarat om-orchestra se numeste Vasile Ilie si seamana teribil cu generalul-UNPR Oprea. Isi priveste colegii ca pe membrii unui comando, pe care i-a impartit deja in doua grupe de asalt. Ii incurajeaza cu un motto care nu-i de lepadat: „Lupt ca un ofiter, ma rog ca un teolog, iubesc ca un poet.” Mda, nu a spus cum face politica, speram ca nu in stilul colegului Florin Condurateanu, care ii „pupa pe suflet” pe surorile si fratii din Partidul Poporului. Nu de alta, dar prea multa intimitate strica la un moment dat si s-a vazut ca fumul de trabuc iese si din cel mai oval birou! Chiar daca pare usor… centrigug pragmatismului electoral, ca sef al PP-DD Moinesti a scos la alegerile locale patru consilieri! Ceea ce nu-i putin deloc intr-un municipiu ce parea fieful celiulalt Ilie, primarul in functie. Asa ca domnul Nistor Vasile, eterna speranta neconfirmata pe la vreo patru-cinci partide, are motive sa se teama de Vasile Ilie. Ma ales ca „popularul” are si o buna conditie fizica… (N. Brosteanu)

Vasile Nistor – sub toate steagurile

Printre multii candidati care se vor jertfi intru fericirea noastra nu putea lipsi cel care a facut incojurul spectrului luminos al doctrinelor politice din România post-revolutionara. Atât de revolutionara incât a fost nevoie de Vasile Nistor in Parlamentul de la Bucuresti timp de 22 de ani, plini de marete si izbutite realizari. FSN, PD, PDL, PC-USL au fost adastarile politice ale celui care se mai vrea inca o data senator. Ispravile lui sunt multe si multiple. A fost ales pentru prima data parlamentar in iunie 1990, ca deputat si re-re-reales pâna in ziua de astazi. Unul dintre cei mai longevivi parlamentari din România. S-a suparat rau pe PDL, dupa ce ani de zile a stat la umbra lui si nu a zis nici pâs, anul trecut a decis: “nu mai pot sa duc povara politica a acestei guvernari, care a facut foarte mult rau românilor” si s-a dus la Voiculescu in gradina, deci in alianta cu PNL si in USL. Acum, ditamai “conservatorul”, ii are ca adversari pe Ion Marian (PDL), Andrei-Gheorghe Poka (UDMR), Vasile Ilie (PP-DD) si Cristi Postolache (PER). S-a luptat pentru noi si a avut 38 de inititive legislative, 13 declaratii politice, 11 intrebari etc., colegii lui, invidiosi, i-au respins definitiv 21 din initiativele lui. O alta isprava a lui Vasile Nistor se concretizeaza prin a deveni cel mai bogat seantor bacauan, cu peste 800.000 de lei in conturi si 200.000 in plasamente. Prefera mersul pe jos, deoarece nu are inca o masina personala, se deplaseaza in Quatar, Iordania, Franta, Arabia Saudita cu avionul unde ne reprezinta in comisiile mixte, care ne-au adus bani si investitori cu nemiluita. Statisticile oficiale ne pun ca prezenta lui Vasile Nistor la lucrarile Senatului abia depaseste procentul de 50 la suta, clasându-se pe locul 78. Si este bine, sunt colegi de-ai senatorului, tot din Bacau, care au ajuns cu eforturi deosebite la 15 la suta. N-are platforma politica sau n-am vazut-o noi, cea mai mare si mai importanta promisiune fiind aceea de a rentabiliza RAFO Onesti. Nu prea a reusit, dar nu-i timpul pierdut, au mai promis si altii, cu acelasi rezultat. A avut si un ziar, dar nu prea a stiut la ce-i bun si l-a maritat (pardon, falimentat). Aparent, este la cutite cu PDL si PSD, dar poate ca ascutisul e destul de bont pentru a nu provoca leziuni majore. (Gh. Baltatescu)

Paradisul armoniilor versus infernul politicii

Am fost printre primii care a aflat, din culise, faptul ca Damian Draghici va candida pentru fotoliul de senator. Vestea m-a aruncat pe jarul curiozitatii. Cum, mi-am zis, un nonconformist ca acesta, care spunea ca „nu cred ca am ales eu muzica, muzica m-a ales pe mine”, sa lase dumnezeiescul univers al armoniilor pentru mult-blamata politica? Un laureat „Grammy” coboara in noroiul cleios al sforariilor politice? Ma cucerise cândva cu vorbele pe care le spusese intr-un interviu: „Pâna mi-au spus altii ca sunt tigan, am fost român. Apoi am devenit tigan, grec, evreu, american. Nici eu nu stiu ce mai sunt”. Alta data a adaugat sublim: „Dumnezeu ne-a facut in aceeasi zi “… Nu-l cunosc decât din concertele de la televiziune, de pe YouTube, din interviuri. Am priceput ca este supranumit „viteza luminii”, intrucât cânta de trei ori mai repede decât un naist obisnuit. Cele 17 albume realizate, Premiul „Grammy” obtinut, colaborarile cu nume ca Richard Marx, Hans Zimmer, David Foster sau aparitia ca vedeta alaturi de James Brown, Joe Cocker, Shaggy, Cyndi Lauper, Zucchero, The Gipsy Kings, Roger Hodgson (Supertramp) si The Pointer Sisters pentru turneul Night of the Proms („Noaptea Balurilor”), sunt suficiente pentru a defini un muzician de exceptie. Coloana sonora la „Piratii din Caraibe 3” ii apartine. Penduleaza fericit intre muzica electronica, jazz, rock, trance, gypsy, clasic si post hip-hop.
Avea 18 ani si doua luni când a ajuns in Grecia, via Timisoara, Iugoslavia. A fugit pur si simplu de-acasa, cu numai sase luni inainte de Revolutie. Zice cu umor, intr-un interviu: „De fapt, in America am vrut sa ajung, dar n-aveam cum sa inot pâna acolo”. In câtiva ani, dupa ce a trecut prin infernul imigrantului ilegal, a devenit cel mai bun keyboard player din Grecia. Si-a vazut apoi visul cu ochii. A ajuns in Statele Unite. A absolvit Berklee College of Music (Boston, SUA). Dar pâna atunci a marsaluit din nou prin fierbintea cenusa a infernului: „Când am terminat Berkeley-ul, m-am dus la New York si vreo sase luni de zile nu am avut ce sa manânc. Am mâncat 28 de oua in 36 de zile. Cam asta era tot ce aveam; e o poveste adevarata”. Cu siguranta, atunci când a facut primul milion de dolari, visul capitalist nu-i mai parea doar un infern… Mai zice, undeva, Damian Draghici: „De-a lungul timpului, unii n-au inteles ce mi se intâmpla si ce vreau sa fac”. Nu stiu de ce, dar, fara sa-l cunosc, il percep ca pe un prieten. Tocmai de aceea, in acest weekend, când il voi intâlni, il voi intreba simplu: „Omule, nu te inteleg! Ce te-a apucat? Ai dat cu tifla paradisului armoniilor tale nemaipomenite pentru infernul politicii? Nu pricepi ca aici locul aplauzelor va fi luat de huiduieli?” (Ion Fercu)