Suntem un popor talentat. Nu stiu exact la ce, dar la dat cu basca de pamânt nu ne intrece nimeni. Am reusit cu atâta usurinta sa ne batem joc de tot ce ne-a dat Dumnezeu, noua, românilor. Imi amintesc când, prin scoala primara, la ora de geografie, ni se preda despre bogatiile pe care le detinea România.
Era si o harta, prin manuale, cu repartizarea pe fiecare localitate, zona etc, a acestor bogatii. Si nu cred ca era doar propaganda comunista, sa fim seriosi. Se vedea la tot pasul ca avem din ce trai, nu era nevoie neaparata de mâna intinsa de mai stiu eu ce popor prieten sau neprieten. Pe asta a mizat si Ceausescu atunci când, in nebunia lui, ne-a infometat, trimitând la export aproape tot.
Aveam petrol (pe care l-am vândut prin anii 2000), mine de carbune (pe care ni le-a inchis UE), flota (pe care ne-a vândut-o presedintele – comandant de nava). Am avut si paduri pe care, un timp, le-am trimis la export pe nimica toata, in loc sa transformam materia prima in produse care sa aduca plusvaloare.
Tot pe la mijlocul anilor 2000, am retrocedat o mare parte din paduri, ceea ce nu e rau, in principiu, pentru ca am inteles ca e un joc al democratiei la care, de altfel, am visat. Problema e ca, mai toti proprietarii de paduri care s-au vazut cu asa bogatii intr-o tara aproape saraca au pus mâna pe securi si au taiat cu o inconstienta greu de inteles de toata lumea cililzata, tot ce a vazut verde si maiestuos inaltându-se pe proprietatile lor.
Strainii, in special arabii, si-au frecat bucurosi palmele la vederea bustenilor care curgeau râuri-râuri prin curtile lor, sarutând pamântul lor nisipos si multumindu-i lui Alah pentru aurul verde ce le-a umplut camioanele si vagoanele. Din pacate, vinovat e si statul, co-partas la jaful continuat din padurile noastre, altfel ar fi facut cu raspundere un Cod Silvic, asa, ca la carte, astfel incât sa descurajeze orice nebun caruia i-ar fi venit prin cap sa doboare padurile.
Acum, nu facem decât sa ne lamentam ca apele, nemaiavând niciun obstacol prin munti si pe dealuri, s-au revarsat peste casele oamenilor, maturându-le ca pe niste bete de chibrituri, ori care au trecut nestingherite peste sinele de cale ferata, deraind trenurile ca pe niste jucarii din plastic. Si toate astea, pentru ca suntem un popor talentat.
