Totul a început demult, prin tulburii ani de după Revoluția din 1989. Elevii alungau cu tupeu nesimțit din școli profesorii buni, dar exigenți. Studenții mediocri hăuleau prin amfiteatre împotriva academicienilor cu operă de-o viață. Muncitorii descurcăreți din socialism dădeau jos directorii care-i puneau la muncă și le interziceau furtul tradițional. Iar în acest timp, noii politicieni (de fapt, niște emanați ai vechiului sistem, cu toate păcatele incluse!) tăceau, acceptau și chiar încurajau declasarea societății, până când am ajuns aici.
Unde suntem în 2023? Într-o Românie în care instituțiile Statului sunt populate de angajați leneviți de statutul funcționarului public și de legi care-i protejează excesiv, oricât ar greși, oricât ar dormi în birouri în timp ce nevoile oamenilor le rămân străine. Într-o țară unde uniforma de poștaș e mai respectată și de încredere decât cea de polițist, deși violența a devenit loc comun pe străzi și în case. Într-un stat jefuit zilnic de trimișii politicienilor prin firmele de… stat sau împinși la contracte preferențiale tot cu șandramaua numită stat. Într-o republică unde județele au devenit baronate și ducate stăpânite pe față de jupânii aleși și realeși datorită (din cauza?) sărăciei, analfabetismului și slugărniciei.
Recentele cazuri tragice din școlile băcăuane au stârnit mimarea competenței și interesului din partea câtorva politruci locali, care-au tratat cu aceeași superficalitate ciocoiască o problemă ce are nevoie de specialiști adevărați – psihologi calificați, sociologi de teren și consilieri de toate feluri cunoscători ai realităților. Delirul găunos al șefuților a fost urmat de aș-zise ”acțiuni”. Poliția și-a trimis prin grădinițe și școli oamenii în uniformă, dar au mai fost hei-rupuisme de astea, fără niciun efect. Pe la Centrul Antidrog Bacău cică e un control, dar niciun plan de restructurare a unei făcături ineficiente ce papă degeaba banii. ISJ mai cere niște hârtii de la directorii școlilor, în sinistra tradiție a ”procedurilor” fără sens și fără efect.
Dar la ce să ne așteptăm într-o țară în care România Educată e la mâna unei doamne cu calificare de navigator maritim, care n-a predat măcar o oră la catedră? Iar în jucăușa coaliție de la guvernare învățământul e doar prilej de bulying politic? Mai tragem speranță atâta vreme cât mai rămâne valabilă nenorocita plată ”per capita” în școli, aia care impune un număr minim de elevi într-o clasă? De parcă profesorii fac șuruburi la normă, nu educă, induiferent dacă în clasă sunt 30, 20 sau 10 elevi! În afară de ieșirile isteric-populisto-incompetente ale politrucilor de rangul doi, n-am văzut asumare la șefii supremi din politica băcăuană. He, he, iar au rămas repetenți la educație!
