Politica nu se face gratis. Un venerabil economist băcăuan, expert contabil, îmi atrage atenția la aspectul pecuniar al politicii, pe care doar inițiații îl cunosc, unii doar îl bănuiesc, dar de care cei mai mulți nu au habar. „Politica, domnule – spune venerabilul – stă și sub ochiul dracului, adică sub semnul banilor”.
Pentru al optulea sezon de alegeri locale din 1990 încoace s-a făcut un calcul care dă fiori: partidele vor primi de la Autoritatea Electorală Permanentă, legal, 190 de milioane de lei, dar numai în acest an subvenția totală, pe lângă aceea pentru alegeri, ajunge la 181 de milioane. Condiția este ca formațiunea politică să treacă de pragul electoral de 3%.
Deci, o subvenție anuală de la stat și una specială pentru campania electorală. La care se mai pot adăuga și contribuțiile proprii ale candidaților, numai din donații de la persoane fizice, din propriile buzunare sau chiar din împrumuturi bancare. Legea stabilește și aici limite, adică până la echivalentul a cinci salarii minime brute pe țară la comune sau 200 de salarii minime în cazul celor din București. Suplimentar, partidul politic poate interveni și el, cu echivalentul a până la 50 de salarii minime pentru fiecare listă de candidați la consiliul județean.
Condițiile impuse de lege și manevrele de finanțare croite pe alături fac din mediul politic, pentru mintea omului simplu, un tărâm al fantasmelor, în care sumele puse în joc sunt tot mai mari. În 2020, veniturile încasate sunt de patru ori mai mari ca acum patru ani. Numai în primele opt luni ale anului finanțarea a ajuns la 126 de milioane de lei, cel mai mult la PSD (63 de milioane) și la PNL (36,6 milioane).
Unii spun că țelul unui candidat ar fi să ajungă la un os bun de ros. Dar se vede treaba că drumul până acolo nu e unul simplu. Doar „bieții candidați” și liderii care îi patronează știu de ce.
