Politica si delicatese

La câtiva kilometri de Bacau, in comuna Sarata, intr-o gospodarie obisnuita, sezonul acesta, rosiile au crescut la dimesiuni uriase. Si n-ai zice ca proprietarul culturii ar fi neaparat un specialist in agricultura, dimpotriva, e meserias in ale mecanicii auto si politician. Il cunoaste mai toata lumea, data fiind si pozitia de…consilier judetean pe care a ocupat-o de multi ani o si inca o mai ocupa. De altfel, e consilierul cu cele mai multe mandate, iar ca o paranteza, lui i se datoreaza reinfiintarea, in 2003, a comunei Sarata, desprinsa din comuna Nicolae Balcescu.

Cu dragoste, din Oltenia, pentru Moldova

Eugen Ochenatu, de 58 de ani, e oltean, la origine, nascut in comuna Radomiresti, satul Craciunei, judetul Olt, dar s-a „maritat” in zona Bacaului, cu foooaaarte multa vreme in urma. Mai exact, prin 1982, dupa ce a absolvit facultatea de inginerie mecanica de la Brasov. Ochenatu, impreuna cu sotia sa, Otilia, absolventa de TCM, detin o mica gospodarie in zona Dealul Nou, comuna Sarata. Aici, obisnuiesc sa-si petreaca cea mai mare parte din timpul liber, chiar si iarna, in dese cazuri. Si asta pentru ca, pe lânga oaza de liniste, aerul curat si restul plusurilor pe care le cauta orice orasean, sotii Ochenatu pot face multa miscare…gradinarind si gopodarind prin curte.

„Prin 1992, am cumparat o casa batrâneasca pe care am reamenajat-o si, dupa un timp de stat pe aici, am inceput sa ma indragostesc de zona. Asa, m-am tot ocupat de comuna, am amenajat troita de la intersectia din Sarata, m-am ocupat de asfaltarea drumului, de alimentarea cu apa, de cablu-tv etc. Mi-a placut sa fie bine pentru toti, daca tot imi petrec aici o mare parte din timpul liber”, marturiseste Eugen Ochenatu.

Pe cei aproape 5.000 de metri patrati de teren, familia Ochenatu a pus cam de toate: de la legume de tot felul (printre care regasim, obligatoriu, prazul), pomi fructiferi, arbusti (am gasit chiar si goji), pâna la plante medicinale, lubenita (varianta olteneasca a pepenilor sau a harbujilor moldovenesti), capsuni (de pe care recolteaza pâna târziu, spre decembrie), zmeura, mure, agrise, coacaze negre sau rosii, vita de vie s.a..

Intr-un cuvânt, tot ce se poate mânca. De fapt, se vede treaba ca omul e gospodar, intrucât a pus câte ceva pe orice centimetru patrat de teren. Satisfactia sa din acest an, printre altele, sunt rosiile care, acum, au atins dimensiuni uriase, ajungând chiar sa cântareasca peste 2 kilograme bucata. „In niciun alt an nu s-au facut asa de mari.

Am avut de la 1,3 kilograme bucata pâna la 2,3 kilograme. Si nu le-am stropit decât cu piatra vânata. O fi fost din cauza secetei, nu stiu, eu oricum am instalatie de irigat si ud gradina. In schimb, anul asta a fost foarte prost pentru fasole, nu s-a legat. Si nici radacinoasele nu au mers bine, gen pastârnacul sau prazul”, incearca sa-si explice Eugen Ochenatu „minunea”.

„Nu «iertam» nimic, ne ocupam de toate «problemele»”

Interesant e ca Eugen Ochenatu a adoptat, de ceva vreme, tehnica bio la gradinarit, evitând, pe cât posibil, sa aplice tratamente chimice culturilor agricole. Fertilizeaza culturile doar cu gunoi de grajd, caci, nu-i asa?, e mai sanatos. Si, la o asa productie, ar fi fost pacat sa nu conserve totul pentru la iarna. Asa ca beciul e plin de sticle cu suc de rosii cu busuioc si cimbru, aliniate militareste peste tot locul, borcane cu pasta de rosii picanta, dulceturi, gemuri si compoturi, castraveti murati, dar si alte conserve numai bune de degustat in plina iarna, evident, din lista nelipsind butoaiele cu vin.

„Aici nu «iertam» nimic, ne ocupam de toate «problemele», de la conserve pentru iarna, la afumat carnea, copt legume si restul. Plus ca mi-am amenajat o «piscina», in care pun apa sarata de la izvoarele din statiune. Sucul il fac dupa tehnica «maladios», cum imi place sa-i zic, astfel incât sa fie si mai subtire, cu cimbru si busuioc, pentru baut, dar si mai gros, usor picant, asemanator, dar mult mai bun, cu cel ce se serveste la pizza la orice restaurant”, incheie consilierul judetean Ochenatu.