Poiana Negustorului, marginea societatii romanesti / Polul saraciei

Date de identificare

n Sat in comuna Blagesti, asezat in mijlocul unei paduri n 70 de gospodarii, cu 800 de locuitori n 60 la suta dintre ei sunt analfabeti n 20 la suta trec mai rar pe acasa, deoarece stau prin puscarii, pentru delicte silvice si furt de animale n 25 la suta nu au acte de identitate n Peste 50 de persoane primesc ajutor social n La Poiana Negustorului nu este pericol de inundatii n Prin sat nu trece nici un parau, insa localitatea arata ca dupa un cataclism n Nu este pericol nici de gripa aviara, tiganii nu au pasari, ci doar zeci de caini n 90 la suta dintre darapanaturile in care locuiesc nu au sobe si ploua prin acoperisuri n 60 la suta din case nu au usi si geamuri

n In fiecare gospodarie traiesc in bordeie cate 10, 15 sau 20 de suflete n Nu au magazin, dispensar sau biserica n Nici o gospodarie nu are veceu n Poiana Negustorului traieste in Evul Mediu n Este cea mai crunta realitate pe care am vazut-o de cand cutreier judetul Bacau n Copiii nu merg la scoala deoarece nu au cu ce se incalta sau imbraca n Drumul prin sat este un dezastru, cum este si cel de acces dinspre Blagesti, cale de sapte kilometri n Drumul prin padure este trecut prin diferite situatii ca asfaltat de multi ani n Elevii din clasele V – VIII merg la scoala in satul Valea lui Ion n Din 70 inscrisi, zilnic ajung la scoala doar 10-15, iar acestia nu stiu nici alfabetul n 800 de oameni traiesc uitati de lume, administratie si guvernanti n Ei sunt fiii codrului: in el traiesc, tot el ii tine in viata, cum tot din pricina lui intra in puscarii n De un an au lumina electrica, insa doar vreo 10 si-au pus un bec in casa n In sat sunt doar trei televizoare, vreo 10 aparate de radio si nici un fier de calcat

INCREDIBIL. Cand am spus unui coleg ca ma duc la Blagesti, m-a avertizat ca daca nu ajung la Poiana Negustorului, degeaba bat drumul. Citisem mai multe stiri despre persoane din acest sat care aveau abonament la Politie. Nimic mai mult. Eu ma laudam pe unde apucam ca nu exista sat in judet unde sa nu fi fost macar o data. Memoria m-a inselat si apoi m-a sanctionat. Nu am mai fost la Poiana Negustorului. Si ma bucur ca am ajuns.

Joi, ora 9,00. Primarul din Blagesti, Laurentiu Munteanu, parca nu intelege ce-i spun, atunci cand pun degetul pe harta din biroul lui pe punctul care ar putea fi Poiana Negustorului. La o asemenea cerere, primarul se repliaza strategic si face rost de o masina. Incepe aventura. Drumul strabate o padure si este aproape imposibil sa te gandesti ca este drum judetean, ba ca are statutul de drum strategic, care face legatura intre Buhusi si Basesti, un sat din Balcani. Gropi imense, noroi, apa, hartoape si santuri inselatoare. Spune primarul ca pe aici ar fi trecut cu mai multi ani in urma, cu bicicleta, si actualul presedinte al Consiliului Judetean. Informatia o are direct de la sursa. De atunci nu a mai calcat la Poiana Negustorului picior de demnitar. Cel mai des poposesc aici politistii. Ei au treaba multa in Poiana, dupa cum o sa auzim mai tarziu.

Oglinda neputintei noastre

Ora 10. INCREDIBIL. Ajungem la intrarea in sat. Prima cladire este scoala. Aici ar trebui sa invete 144 de elevi, in clasele I-IV si la gradinita, in doua schimburi. Intr-o clasa gasim doar sase elevi aplecati asupra a doua carti jerpelite. La gradinita este lacat pe usa. Cele sase cadre didactice fac naveta cu masinile proprii, in fiecare zi, pe drumul pe care am venit si noi. Explicatiile sunt multe: este vremea ghebelor, a stransului lemnelor, altii sunt plecati cu parintii la Braila, la munca, cei mai multi nu au cu ce iesi din bordei. Invatatoarea vine de acasa cu creioane si pixuri. Rechizitele promise de Guvern nu au ajuns la Poiana Negustorului. De cateva luni, scoala are lumina electrica si apa curenta. Este singura scoala din comuna care are o asemenea instalatie. Ulita se umple de puradei, de tineri, dar si de batrani. Matahaiesc prin noroiul pana la glezne. Ascunsi pana atunci prin case, beciuri si bordeie, ramai perplex si nu intelegi de unde tot vin. Desculti si imbracati sumar, copiii dau buzna peste noi. Tinerele femei abia mai duc cate doi-trei copii in brate, iar batranii incep sa se vaite de rasuna valea: &#8222Suuuntem amarati, vai de capul nostru…Tiganul meu este in puscarieeee… ce ma fac eu fara el…Ne ploua in casaaa, ne mor copchiii de foameeee”. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni, a fost nevoie de interventia primarului, care le-a fost padurar in zona multi ani. S-a facut liniste, iar multi au disparut, care pe unde a gasit un loc neocupat.

Zeci de barbati lipsesc motivat de acasa

INCREDIBIL. Marin Viorel a avut un necaz cu politia si gospodaria a ramas de izbeliste. In casuta lui locuiesc 10 suflete. Singurul lui sprijin sunt caruta si calul. Din cauza lor nu primeste nici ajutor social. In Poiana Negustorului, imi zicea primarul, nu-i sanatos sa vorbesti de Politie, puscarie si padure, cu voce tare. Din aproape fiecare casa lipseste motivat cate un barbat sau doi. Nu-s putine nici femeile care pentru o vreme au parasit aerul curat din Poiana. Curios, nici o familie nu are pamant in camp, se multumesc cu doar doua-trei prajini din spatele bordeiului. &#8222Nu este prea mult pamant aici, se vede doar ca este un ochi in mijlocul padurii, insa mai sunt posibilitati, dar nimeni nu a venit sa ne ceara teren”, ne spune primarul Laurentiu Munteanu. Si daca l-ar avea, spun vecinii lor din Blagesti sau Valea lui Ion, nu l-ar lucra si ar fi pacat. Cand dai roata cu privirea, intr-un cerc marginit de padure, vezi zeci de case, care, nu stiu prin ce minune mai stau in picioare. Acoperite cu folie de plastic sau carton, altele doar cu toale sau crengi de brad, ele poarta si numere. Sunt inscrise la Primarie si la recensamant.

Doua racle ca doua magistrale

INCREDIBIL. Satul este impartit in doua racle. Normal: Racla I si Racla II. Cei din Racla I sunt mai saraci, &#8222incomparabil” cu cei din Racla II, chiar daca in prima a fost vatra satului. Este ca la Onesti: Magistrala I si Magistrala II. Se spune ca, in 1907, aici erau doar trei case. Daca in Bacau toti tiganii au numele de Stanescu, la Poiana Negustorului doar trei nume predomina: Acasandrei, Vranceanu si Scripcaru. Aceste nume au intemeiat satul. Acum sunt 70 de familii cu 800 de suflete. Matematica este simpla: in fiecare casa, bordei, cotet, casa, locuiesc in medie cate 10-12 persoane.

In incinta stapanita de Alexandru Nistor locuiesc 7 familii in trei casute. In doua ploua si peretii din spate s-au daramat, iar acoperisul a fost distrus de vant. Doua femei umbla cu un lighean de lut sa mai carpeasca gaurile din pereti. Munca in zadar la prima ploaie, totul se va darama. Am incercat sa inteleg cum stau atatia oameni intr-o odaie si un chiler. Cum dorm, cum se apara de ploaie sau de viscol. Mi-a fost imposibil, iar raspunsul lor este incredibil: &#8222Uite asa!” Daca ar fi sa ne luam dupa standardele Directiei Judetene de Protectia Copilului si ale UE, toti copiii din Poiana Negustorului ar trebui scosi si internati in centre speciale. Insa este imposibil, iar satul ar ramane fara principala lor sursa de existenta: alocatia pentru copii si ajutorul social. In orele petrecute la Poiana, satenii nu i-au cerut nimic primarului in afara de ajutorul social. Au incercat sa-l laude pe Laurentiu Munteanu ca le-a facut drum, ca le-a facut fantana si a bagat apa in scoala, insa mult mai important era ajutorul social. &#8222Sunt peste 50 de persoane care primesc, prin lege, ajutor social. Sunt familii care iau cate 2-3 milioane de lei, la care, daca adaugati alocatia, ajung la un venit de aproape 5 milioane de lei. Pentru puzderia de copii, pentru hrana lor si imbracaminte, va dati seama ca este foarte putin”, ne spune primarul foarte laudat de cei din Poiana.

Lemnul tine de cald

INCREDIBIL. Recordul de persoane pe metrul si centimentrul patrat il detine familia lui Ion Scripcaru: 9 adulti si 21 de nepoti si stranepoti. Unde stau? Nimeni nu stie. Spun ei ca in cele trei casute care stau sa se darame. Capul familiei nu este acasa, insa nimeni nu spune clar unde este, dar toata lumea stie. I-am intrebat ce au de mancare pentru pranz, la atata omenet. Raspunsul a venit rapid: cartofi in coaja si niste fasole. Intr-un ceaun, pus pe niste pirostrii in curte, fierbeau cartofii. In case, doar paturi din leaturi, acoperite cu niste pleduri umede. Intr-un chiler, dormea un batran. Nu avea soba, nu avea nimic pe pat. Tiganii din Poiana Negustorului nu cresc pasari si nici porci, pe langa casele lor misuna, in schimb, sute de caini. &#8222E om si el, ce sa le facem, sa-i omaram?, imi zice o tiganca frumoasa, rosie in obraji si de gatul careia se tinea un copil de vreun an.

Batranii – primii sacrificati

INCREDIBIL. Dumitru Acasandrei este cel mai batran din sat. Este nascut in 1920, cum chiar el tine sa ne spuna. Este un fel de intemeitor al satului. Copiii si nepotii l-au exilat intr-un chiler. Nu are geamuri, nu are nimic pe pat, doar niste gateje de fag. Nu are puterea sa se razvrateasca. &#8222Aici dorm, aici stau, vedeti, am o gaura in cap, maine plec este greu”, mai apuca sa ne spuna repede, pentru a nu fi auzit de multimea care il inconjoara. O situatie aproape imposibila este in curtea lui Ion Acasandrei. El are 75 de ani si pe langa el mai misuna alte zece suflete. Soba din casa este sparta, tavanul a cazut si a plouat mereu prin acoperis. Totul este umed in bordei. Geamurile lipsesc, usa sta sa cada.

Aceleasi povesti si aceleasi imagini la tot pasul, in fiecare casa. In fiecare curte. O saracie crunta, o viata de caine. Sunt 800 de suflete, dintre care peste 40 la suta sunt copii si adulti.

Constantin Vranceanu propune solutii

SPERANTE. El este &#8222primarul” satului. Locuieste pe Racla II. Are casa frumusica, porc in ograda, caruta, a trimis la casele lor doi baieti si cinci fete. Tiganii vin pe la el si ii mai cer sfatul. Multi ii stiu chiar de frica. Iar Constantin Vranceanu si-a luat rolul in serios. Discutam cu un om avizat. Parintii si bunicii lor au fost primii locuitori ai satului. Erau lingurari si covatari. Padurea era aproape. Acum nimeni nu se mai indeletniceste cu aceste mestesuguri. A pierit traditia. Cei in putere se mai duc cu ziua la munca, pentru 150.000 lei, plus mancare. Vreo 50-60 merg la munca in Braila, raiul lor, de unde aduc produse si ceva bani pentru a trece iarna. Se uita roata peste sat. &#8222Nu stiu ce sa spun. Consatenii mei traiesc ca niste animale, in cotete, in bordeie, in case darapanate, este inuman, insa nimeni nu a venit sa faca ceva. Ce ar trebui facut? Isi aminteste ca, cu ani in urma a venit o asociatie cu niste ajutoare. Tiganii erau sa dezmembreze si masina. Nu ajutoare in carpe si biscuiti este solutia. &#8222Mai intai ar trebui sa vina aici specialisti, oameni care pot sa evalueze situatia reala”, spune primarul Munteanu. &#8222Eu zic, adauga &#171primarul&#187 Vranceanu, ca o solutie ar fi, daca tot avem lumina electrica, sa se investeasca in ateliere mestesugaresti, in artizanate, poate si in fabricarea sindrilei, a lemnului pentru case. Orice, ca asa murim cu totii in cativa ani. Satenii de aici nu au nevoie de ajutoare pentru o zi, ci de o solutie pe ternem lung. Altfel, an de an oamenii vor intra in puscarie, copiii nu vor merge la scoala, casele se vor darama, iar tiganii nostri vor sta la marginea civilizatiei”.

Copiii din Poiana nu mai ajung la scoala

Ora 13. INCREDIBIL. Ajungem, dupa noi aventuri, la Scoala din Valea lui Ion. Aici ar trebui sa vina in fiecare zi 70 de elevi din Poiana Negustorului. Cei care sunt in clasele V-VIII. Nu a fost chiar o surpriza sa nu mai gasim nici un elev in scoala din acest sat. Din Poiana, cei 70 de copii merg pe jos mai bine de patru kilometri, pe o carare facuta chiar de ei. Mocirla si apa. Putini se mai incumeta sa ajunga la scoala din Valea lui Ion. Iarna nu sparge nimeni partia. Frecventa este sub 30 la suta. &#8222Vin pe rand, insa nu prezenta este cea mai mare problema, ne spune directoarea scolii, Paraschiva Visan. Macar de ar sti alfabetul si tabla inmultirii. Vin, care vin, doar pentru alocatie. Este o situatie care se mentine de ani de zile si nimeni nu poate face nimic”, mai adauga directoarea scolii. Din Poiana Negustorului nici un elev nu a mers la capacitate. Sunt doar 2 sau 3 care au ajuns la Scoala de Arte si Meserii din Buhusi.

Ar fi INCREDIBIL ca Poiana Negustorului si cei 800 de locuitori sa fie tratati ca orice cetatean cu drept de vot si la o viata decenta.

Poiana Negustorului este un sat cu probleme. Toti, dar aproape toti primarii din Blagesti, oficialitatile din administratia locala si judeteana, Politia si Jandarmeria trateaza satul ca unul cu infractionalitate peste media judetului. Sunt tigani care nu vor sa munceasca, care se ocupa doar de furturi. Statistica este cruda, insa acolo traiesc 800 de oameni, copii, batrani, tineri. Nu toti se nasc infractori, analfabeti sau handicapati. Se nasc si traiesc intr-un mediu poluat de incapacitatea noastra de a intelege modul de trai al unei comunitati aflata, tot din neputinta noastra, la marginea societatii.Scris de Gheorghe BALTATESCU