La cincizeci de zile de la Înviere şi numai la zece de la Înălţarea Domnului, în Duminica Rusaliilor, numită în popor şi Duminica Mare, ortodocşii de pretutindeni serbează minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului şi ziua întemeierii Bisericii creştine.
Avem aşadar un praznic de o îndoită şi covârşitoare însemnătate. Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de răstignire, şi-a alinat ucenicii întristaţi făgăduindu-le că le va trimite lor pe Duhul Sfânt, Mângâietorul lumii, minune ce s-a împlinit în această zi, când „din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca un vânt puternic ce sufla şi a umplut toată casa în care se aflau apostolii. Şi ei au văzut limbi ca de foc deasupra fiecăruia.
Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor II, 2-4).
În urma acestei minuni ucenicii încep să proorocească şi să vorbească în limbile popoarelor, după cum vestise Ioil, că în ziua în care va turna Domnul din Duhul Său asupra fiilor şi fiicelor lor, aceştia vor avea vedenii şi vor prooroci(Ioil III, 1). Duhul Sfânt, care pe cele neputincioase le tămăduieşte, pe cele neştiutoare le înţelepţeşte, pe cele întunecate le luminează, pogorându-se asupra Apostolilor, le-a pătruns fiinţa şi i-a transformat, pregătindu-i pentru marea misiune ce o aveau de făcut. Duhul Sfânt le-a luminat minţile să pătrundă Scripturile şi sensul adânc al învăţăturii şi jertfei Domnului. Duhul Sfânt le-a întărit voinţa şi le-a prefăcut frica în curaj, încât nimic nu i-a mai putut opri în misiunea lor.
Şovăitorul Petru, care se lepădase de Hristos de trei ori, devine dintr-o dată un om de o hotărâre nemaiîntâlnită, care nu numai că îşi învinge propriile ezitări, dar reprezintă un sprijin şi un motiv de încredere pentru mii de oameni. Luând cuvântul, acest simplu pescar, care n-a urmat şcoli faimoase, nici n-a studiat vreodată oratoria, rosteşte cuvinte puternice despre Hristos, atât de puternice încât trei mii de oameni se hotărăsc să se boteze chiar în aceeaşi zi. Prin lucrarea Duhului Sfânt se desăvârşeşte astfel în această zi lucrarea Mântuitorului şi se întemeiază Biserica, în care Duhul lucrează de atunci neîntrerupt, revărsând permanent prin Sfintele Taine darurile sale asupra credincioşilor. Harul Său este cel ce preschimbă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Hristos la taina Sfintei Liturghii, ori aduce daruri şi vindecări celor bolnavi, prin taina Sfântului Maslu. Duhul Sfânt face să se sfinţească apele şi să nu se strice sfânta agheasma.
Sărbătoarea Cincizecimii sau Rusaliile cinsteşte aşadar un fapt permanent, e binecuvântare în Biserică şi în sufletele credincioşilor până la sfârşitul veacurilor. Când Duhul lui Dumnezeu a venit peste Apostoli, El n-a apărut ca un fapt unic şi trecător, ci a început o epocă fără de sfârşit, a rămas în Biserică, Trupul tainic al lui Hristos, până astăzi şi va rămâne până la sfârşitul lumii. Acest adevăr ni-l arată Mântuitorul care a zis la Cina cea de Taină: “Ruga-voi pe Tatăl Meu şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan XIV, 16). Aşadar, această făgăduinţă s-a împlinit atunci când Duhul Sfânt s-a pogorât în limbi de foc asupra Apostolilor şi, după a lui Dumnezeu rânduială, a rămas în Biserică şi lucrează asupra vieţii şi asupra sufletelor noastre, ale creştinilor, pururea, spre a ne fi de ajutor la toate nevoile noastre sufleteşti şi trupeşti.
Atârnă de noi să primim darurile Sfântului Duh, ele împărţindu-se după vrednicia fiecăruia în parte, după puterea credinţei şi a iubirii creştine ce sălăşluieşte în noi, arătată prin faptele şi viaţa noastră. De astfel de daruri s-au învrednicit toţi sfinţii, toţi mucenicii, toţi mărturisitorii şi apărătorii creştinismului. Astfel de daruri au strălucit în întreaga înfăţişare a lor, le-au pătruns toată fiinţa şi le-au îndreptat întreaga voinţă şi lucrare spre a împlini legea şi voia lui Dumnezeu. Noi, creştinii zilei de azi, trebuie să le urmăm exemplul şi să înţelegem cum să lucrăm ca să ne facem vrednici de Darurile Duhului Sfânt, să fim printre cei aleşi, vase ale lui Dumnezeu, prieteni ai lui Iisus şi moştenitori ai Împărăţiei Lui, care nu va avea sfârşit. Amin.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
