Ziaristul este în dilemă: cu ce să înceapă ultima cronică a unui eveniment care a reţinut atenţia publicului timp de două zile – 126 de ani de la înfiinţarea primei biblioteci publice în Bacău. Prima zi, 27 iunie, s-a încheiat, aşa cum i-am anunţat pe cititorii ziarului Deşteptarea, cu lansarea cărţii poetului Ovidiu Genaru, „La opt, gaura cheii şi alte patimi” (Iaşi, Editura Junimea, 2018), volum pentru care autorul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru cea mai bună carte de poezie din anul 2018. Inexplicabil, în ultimii ani, Ovidiu Genaru a fost reticent la contactul cu publicul, aşa că, cu atât a fost surpriza mai mare când am aflat că a acceptat invitaţia directorului Bibliotecii Judeţene „Costache Sturdza” de a-şi lansa volumul de poezii în cadrul „Zilelor Bibliotecii…”. Surpriza a luat proporţii când am fost anunţat că întâlnirea va avea loc la PUB „Valhalla”. Poezie la berărie!, mi-am zis. Începutul a fost, după cum mă aşteptam, dezastruos: clinchet de halbe, telefoanele zbârnâiau pe diferite tonuri şi melodii, comenzi la chelneri, strigăte de salut peste captele celor prezenţi etc. Ca la…berărie. Calm, Ovidiu Genaru, cu şarmu-i şi ironia cunoscute, împreună cu criticul Paul Cernat, se aşează pe scaunele din jurul unui butoi pentru bere, fără bere. Primele minute au fost penibile. Am zis că plec, mă gândeam că la fel va face şi poetul invitat: o parte dintre invitaţi nu realizau pentru ce au venit. Îl ştiţi pe Ovidiu Genaru! Dintr-un vers şi o parabolă a făcut linişte. Dar linişte…
Şi a început povestea lui Ovidu Genaru, bine condus cu întrebări şi comentarii de criticul Paul Cernat.
Bacăul este „matricea mea”
Şi întrebările au curs: Cine este Ovidiu Genaru? Cum a debutat? De ce scrie? Cum s-a reinventat? Care este programul zilnic al poetului? Cum a fost viaţa scriitorului înainte şi după Revoluţie?
Timp de o oră, Ovidiu Genaru, la cei 85 de ani ai săi, a fost încântător, sincer, deschis, inteligent, cu umorul alături. Am reţinut doar câteva răspunsuri şi comentarii: Bacăul este „matricea mea”, Bacăul înseamnă totul pentru mine, eu m-am născut în provincie şi iubesc provincia, după 65 de ani de creaţie nu pot să spun de ce scriu, biblioteca şi viaţa sunt foarte importante pentru formarea unui intelectual, am fost sportiv şi ştiu ce înseamnă competiţa, cred că întrebarea din cântecul acela care revine obsesiv: „Cine a pus cârciuma în drum”, ar trebui înlocuit cu „Să punem mai multe librării în drum”, astăzi, oamenii umblă mascaţi, îi domină interesul pentru exteriorul lor şi nu pentru interior, nu am un program fix: acum scriu zece poezii, acum dorm…, eu sunt un om viu, fac piaţa, gătesc, îmi place la bucătărie, fac drumeţii, merg în excursii prin Europa, pictez icoane pe sticlă, citesc, citesc multă psihologie, sociologie, lectura mă reconstruieşte.
M-am bucurat că i-a plăcut la…berărie. A citit din poeziile sale, s-a dezlănţuit, are o voce caldă, citeşte repede, parcă ar recita. A fost o seară minunată. Mulţumesc, Ovidiu.
Am văzut în sală o doamnă blondă, elegantă, lăcrimând…
126 de ani, 126 de copii, 126 de cărţi