Bianca Alina Marcut, o cititoare din municipiul Onesti, oras din care provin mai multe din victimele tragediei de la Clubul Colectiv din Bucuresti, ne-a trimis, spre publicare, o poezie dedicata memoriei celor care si-au pierdut viata:
Buna ziua, am scris o poezie in memoria acestei tragice intamplari. Stiu ca , cuvintele sunt de prisos, iar durerea este sfasietoare.
Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei plecați de lângă noi și să îi aibă în pază pe cei supuși la chinuri și suferință! Condoleanțe familiilor! Dumnezeu să te ierte, Mihaela Vieru!
Asa am putut sa imi exprim solidaritatea fata de victimele si familiilor acestora. Sper ca lumea sa nu ma critice! Atat am putut sa fac! Va multumesc!
În memoria tragicei întâmplări!
Azi privesc cerul înnorat,
Parcă și el ar vrea să plângă,
Căci pentru mulți s-a terminat
O viață atât de îndelungă!
Și se cutremură pământul
Pentru atâta-ndurerare,
E întristat, până și gandul
La o asemenea-ntâmplare;
O mare suferință-n jur
Și pentru noi, ce-am auzit,
Atât de negru împrejur,
Dar pentru cei ce au trăit?
Privesc în jur, numai durere,
Și-atâția ochi înlăcrimați,
Atâtea suflete-n tăcere,
Atâți părinți nevinovați!
E-ndoliată o-ntregă țară
S-au curmat vieți nevinovate,
O tragedie atât de-amară,
O plată, pentru ce păcate?
