Situația din Ucraina reprezintă un subiect delicat și deosebit de important pentru România, având în vedere poziționarea țării noastre în regiune și relațiile politice și economice cu celelalte state europene și cu SUA. Războiul din Ucraina merge într-o direcție tot mai proastă pentru Occident. O spun, încă de anul trecut, destui oameni importanți pe care media mainstream a primit ordin să-i ignore; însă, în ultima vreme, tot mai multe informații încep să transpire și susțin același lucru.
Cu toate acestea, un aspect important care pare să lipsească din dezbaterea politică din România este absența unui Plan B pentru cazul în care conflictul dintre SUA și Rusia purtat în Ucraina se încheie cu o victorie a Rusiei. Politicienii români se bazează pe faptul că, în final, SUA vor învinge și România va fi răsplătită pentru ajutorul dat Ucrainei, însă, conflictul militar nu dă semne că s-ar încheia favorabil pentru Kiev.
Mai mult decât atât, există și riscul ca SUA să nu mai reprezinte o forță atât de puternică în regiune, în contextul în care criza economică zgâlțâie America din temelii. În acest context, în mod normal, ar trebui ca politicienii români să înceapă să gândească alternative și să dezvolte un Plan B pentru cazul în care situația se va înrăutăți în Ucraina și SUA nu va mai putea interveni în mod eficient. Nu trebuie uitat că în 1944 până și Antonescu purta negocieri secrete pentru a scoate țara din război.
Un astfel de plan ar însemna, poate, intensificarea cooperării cu alte state din regiune, precum Polonia, Republica Cehă sau Ungaria, pentru a face față eventualelor amenințări din partea Rusiei. De asemenea, ar putea fi necesară și o reorientare a politicii externe a României, pentru a dezvolta relații mai strânse cu alte state puternice, precum China sau India.
Dar o victorie a Rusiei în conflictul din Ucraina nu înseamnă neapărat că România va fi direct amenințată militar ci că este posibil ca sferele de influență să se schimbe în regiune, ceea ce poate afecta major politica externă a României.
Într-un asemenea caz, s-ar putea ca statele din regiune să se reorienteze către Moscova și să își răcească relațiile cu Bruxellesul sau Washingtonul.
România trebuie să își protejeze interesele și să se pregătească pentru orice eventualitate, astfel încât să poată face față cu succes schimbărilor din regiune și să își mențină stabilitatea politică și economică.
Desigur, o astfel de schimbare nu ar fi ușoară și ar putea fi nevoie de eforturi imense pentru a construi relații solide cu noii parteneri. Mai mult decât atât, o astfel de schimbare ar putea avea și un impact asupra economiei României, având în vedere dependența noastră de fondurile europene și de comerțul cu statele membre ale UE.
Însă, nu trebuie să uităm că, având in vedere ca toti liderii nostri politici au fost infipți in functii de americani, cu binecuvantarea UE, numai gândul la un astfel de Plan B poate constitui o erezie din partea lor. Iar ereziile nu sunt tolerate.
În aceste circumstanțe, ne putem întreba dacă există vreun politician român care ar putea să ia în considerare posibilitatea unei schimbări majore a situației geopolitice și să își imagineze un Plan B. Evident că, la fel ca la orice schimbare de regim, majoritatea politicienilor actuali ar bascula imediat și, după necesarul interval de care ar avea nevoie ca să-și șteargă postările de pe Facebook, s-ar repezi să pupe fundurile noilor hegemoni pentru că nu văd pe vreunul dispus să se retragă în munți.
Rămâne întrebarea dacă există nu Planul B, ci măcar visul la un Plan B.
