Pionierii funeraliilor casatoriei

Milena Jesenská, publicista. Nascuta la Praga, a trait si in Viena. Casatorita cu Ernst Pollak, un adept al ,,Miscarii noilor cai in dragoste”. A fost iubita mai multor barbati. Dintre acestia, Franz Kafka este cel care i-a… impus numele in neuitare. Volumul “Scrisori catre Milena” (Editura Univers, 2000) evoca povestea de dragoste Kafka-Milena. Scrisorile au fost vândute de pragmatica Milena, dupa moartea lui Kafka, editorului/prietenului scriitorului, Max Brod. Mircea Ivanescu, traducatorul si autorul notelor volumului a avut inspiratia de a include in volum si un eseu al Milenei, “Diavolul lânga vatra”, din care vom cita (Op. cit. pag. 268-271), eseu comentat cu mare caldura de catre Kafka (Ibidem, pag. 251-255). Eseul, publicat de Milena in 1923, dar si consideratiile kafkiene, ne-ar putea indreptati sa-i plasam pe cei doi in galeria pionierilor care au organizat funeralii casatoriei… Redam câteva pasaje din acest eseu…

Incipitul. “Adica, asa se incepe. Doi oameni, doua insecte marunte, insingurate, abandonate atâtor deznadejdi, tulburari si neputinte ale vietii, doua fiinte infinitezimale de pe globul acesta pamântesc (…), inchise in acelasi apartament, ar trebui, cât ai bate din palme, de la o clipa la alta, sa fie fericite, numai pentru ca sunt laolalta?”
Jaful emotional. “Mi se pare ca in clipa in care doi oameni se casatoresc, tocmai pentru ca se vor fericiti impreuna, ca in aceeasi clipa se jefuiesc reciproc si se exclud de la posibilitatea fericirii”.

Promisiuni iluzorii. “De ce oamenii, niciodata si iarasi niciodata, nu pot fi multumiti cu maretia reala, neinfrumusetata, si prefera sa aleaga minciuna dreasa? De ce isi promit unii altora ceva, un lucru pe care ei insisi nu-l vor atinge si implini, si nu numai ei, ci si lumea, natura, cerul, destinul, viata nu-l pot implini, si pe care niciodata si nicaieri nu a izbutit sa-l implineasca cineva?”

Imposibila cunoastere. “Dar cred ca este aproape exclus ca doua fiinte omenesti sa poata macar presimti, inaintea nuntii, cine sunt si cu cine se casatoreste fiecare dintre ele. Daca cineva ar cunoaste toate faptele, toate ideile, entuziasmele, convingerile, principiile credintei, marturisirile celeilalte fiinte, tot n-ar sti nimic despre ciorapii acestuia, despre ochii lui cârpiti de somn, despre modalitatile de a gâlgâi la fiecare spalat pe dinti in fiecare dimineata”.
Baricade pentru propriul EU. “Nu voi crede niciodata ca oamenii traiesc laolalta doar din motive de natura sexuala, erotica, pecuniara, sociala; oamenii traiesc laolalta pentru a avea un prieten. Pentru a avea pe cineva alaturi de care sa fie crutati de pedepse, razbunari, pareri proaste, acte de dreptate, constiinta incarcata. Sau credeti oare ca un camin ar fi altceva si ar urmari alte scopuri decât cele de a-i cruta pe oameni (…) in fata lumii si mai ales in fata oglinzii launtrice a propriului eu?”

Neglijarea… nimicurilor. “De ce nu-si fagaduiesc (sotii, n.n., I.F) sa-si acorde reciproc libertatea tacerii, libertatea singuratatii ori libertatea spatiului public? De ce nu-si fagaduiesc unii altora aceste nimicuri nesfârsite, dificile, care sunt realizabile si care sunt totusi totdeauna neglijate (…)?”

Adevaratul sens. “Daca o casatorie trebuie sa aiba un sens, ea trebuie sa se intemeieze pe o baza mai larga si mai reala decât nostalgia dupa fericire”.
Iata si o apreciere a lui Kafka: “Draga doamna Milena, am citit Diavolul. Este admirabil, in primul rând nu ca o lectie, nici macar ca o descoperire, ci ca o infatisare a unui om inimaginabil de curajos (Op. cit., pag. 252).