Sfânta Evanghelie din prima duminică a Postului Naşterii Domnului este plină de învăţături în ceea ce priveşte urcuşul nostru duhovnicesc spre marea sărbătoare a Crăciunului. În Sfânta Scriptură, bogăţia şi sărăcia nu sunt un scop în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni. Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina nu se referă la un om anume, ci bogatul lacom, nemulţumitor şi nemilostiv poate fi orice om ajuns într-o stare de robie a sufletului său, printr-un ataşament exclusiv de bunurile materiale şi trecătoare din lumea aceasta.
Bogăţia nu este rea în sine, pentru că ea vine de la Dumnezeu, dar modul folosirii ei poate fi rău sau bun. Evanghelia ne arată că, pe neaşteptate, Dumnezeu l-a miluit din belşug pe bogat fără ca acesta să fi avut vreun merit; i-a făcut un mare dar, aşteptând ca şi el, la rândul său, să facă daruri altora. Însă recolta aceasta neaşteptată, în loc să îl umanizeze pe bogat, îl dezumanizează; în loc să îl apropie de Dumnezeu şi de semeni, îl îndepărtează de Dumnezeu şi de semeni, îl însingurează. De ce? Pentru că atitudinea lui spirituală faţă de un dar material neaşteptat care vine din bunătatea lui Dumnezeu devine o atitudine pătimaşă, care-i schimbă însuşi modul de a raţiona, îl „înnebuneşte” din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. În loc să mulţumească lui Dumnezeu, bogatul lacom uită de Dumnezeu şi de semeni. El nici nu mulţumeşte lui Dumnezeu, nici nu miluieşte pe săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual, vorbeşte doar cu sine însuşi, pentru că se gândeşte numai la sine însuşi. Marea iluzie a bogatului lacom de a-şi construi fericirea numai pe averi materiale este arătată de Evanghelie ca fiind o nebunie. De aceea, Dumnezeu îi spune acestui om pe care bogăţia l-a dezaxat şi l-a dezumanizat: „Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău! Şi cele ce le- ai adunat ale cui vor fi?” .
Evanghelia se încheie printr-o concluzie de o mare gravitate: „Aşa se întâmplă cu cel care îşi adună comori pentru sine şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu”. Sfârşitul nefericit al bogatului lacom şi nemilostiv este cauzat de patima sau obsesia lui pentru a acumula averi materiale trecătoare. Evanghelia ne arată însă că există şi o altă formă de îmbogăţire alta decât adunarea averilor efemere. Şi anume, îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu, adică îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale, cultivate ca virtuţi ale sufletului: credinţa, iubirea, smerenia, postul, răbdarea, milostenia. Aceste bogăţii sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi.
Pr. Radu Florin Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău
