Societatile de asigurari, de altfel un fel de rau necesar, s-au inmultit atât de mult, de se calca pe bataturi. E firesc, daca ne gândim la purcoiul de bani care se invârte in domeniu si la care râvnesc tot felul de jnapani. Este foarte greu pentru un om de rând, in general neinstruit pe aceasta ramura, sa dicearna intre o societate de asigurari serioasa, unde dai un ban, dar stii ca ti se intoarce rapid atunci când ai nevoie, si una care prefera sa fie data in judecata de catre clienti decât sa le achite despagubirile prevazute prin contract.
S-au constituit autoritati pentru controlul acestor multe societati, s-au modificat legi, dar imaginea de jungla a sistemului de asigurari persista. Iar in jungla chiar si Rambo intra cu oarecare teama, daramite omul simplu, pe care legile il imping de la spate sa isi asigure masina, casa, gardul, porcul din batatura si te miri ce altceva. In fata unei asemenea situatii, care este reactia normala a omului de rând? Reticenta. Altfel spus, evita sa isi achite asigurarile obligatorii, sa faca politie facultative, atât pentru ca are convingerea ca arunca banii pe fereastra, dar si pentru ca ii bate vântul prin buzunare.
S-a instituit obligativitatea asigurarii locuintelor, oarecum necesara dat fiind ca periodic ne calca nenorocirile, iar Guvernul scoate bani multi din vistierie ca sa reconstruiasca proprietati private. S-a ales insa praful, pentru ca oamenii isi achita asigurarile doar in foarte mica masura, chiar daca isi plâng in pumni soarta dupa ce agoniseala le este spulberata de vreun dezastru.
Pe de alta parte, sunt nenumarate cazuri in care asiguratorii au refuzat pur si simplu sa isi respecte contractele si sa achite despagubiri, cu o nesimtire in fata careia clientului ii piere si perplexitatea.
Calea de mijloc prin acest hatis este greu de gasit. Cert este ca oricine vrea o asigurare trebuie sa isi faca o minima impresie asupra firmelor de profil, sa le stie renumele, bun sau rau, sa citeasca si sa inteleaga contractele pe care le semneaza. Si, poate foarte important, sa nu se lase atrasi de politele cele mai ieftine. Vorba englezului: “suntem prea saraci sa ne permitem lucruri ieftine”.
