Petre Baciu – 90 sau „marturia unor vremi aprige”

L-am inclus printre viitorii nonagenari ai lui 2012, alaturi de Marioara Popovici (1 august), Ion Ghelu-Destelnica, Idy Ilian, pr. Constantin Mardare. L-am sunat în primavara, când scriam despre parintele de la „Precista“, si i-am dat întâlnire în miez de vara, adica azi. Îl favorizeaza cifra care-l va însoti de pe 12 iulie: blocul în care locuieste are nr. 29, iar numarul sau de telefon se termina cu …29. Aceleasi cifre, cautate în biografia-i dramatica, nu mai sunt faste: la 29 de ani ispasea deja o condamnare nedreapta, începuta la… 29 noiembrie 1948 si încheiata când împlinea 39 de ani.
A scris poezie de factura anticomunista, ori în spiritul gândiristului Nichifor Crainic, cu ecouri din lirica lui Lucian Blaga: „Aud cum crapa coaja, plesneste în surdina,/Ca niste lanci de aur ard spicele în soare;/Amiezile danseaza pe lanuri si ogoare/ si-n boabe grâul dulce se coace din lumina…“ Eugen Budau alege din ciclul „Plaiuri natale“ câteva toposuri care cladesc un perimetru rural bacauan: „Biserica din Baimac“, „salcia“, „fântâna“, „marul din cerdac“. L-am întrebat, în urma cu doua zile, ce-i spune localitatea din comuna Izvorul Berheciului si ce-si doreste de ziua sa. Am aflat astfel ca sotia sa, din familia Munteanu, era din acest sat. Ce-si doreste? Sa ramâna vertical!
stiam ca scrie, nemultumit de cât a putut vorbi despre acele timpuri: „Poezia mea este un act autentic, o marturie a unor vremi aprige, traite!“ Cu un astfel de crez, Petre Baciu îsi/ne promite înca un volum. Îl asteptam încrezatori.
Ioan Danila