Nu au avut niciodata un concediu pentru ca nu si l-au permis. Verile le dorm pe o taraba din Piata Sud, pentru ca vând pepeni. Au de achitat banci, pentru a acoperi investitia facuta in culturi. Vin in iunie cu primii pepeni, iar pe la mijlocul lunii septembrie trag linie, platesc cheltuielile si le mai ramân bani cât sa traiasca pâna la viitoarea cultura. Aceasta este povestea unei familii de agricultori din Dabuleni.
De 10 ani, o familie de olteni vinde pepeni de Dabuleni in Piata Sud din municipiul Bacau. Cel putin patru luni pe an, din iunie si pâna in septembrie, Anisoara si Valentin Paraluta sunt prezenti zi de zi in piata, intotdeauna cu marfa proaspata. Se amesteca cu ceilalti comercianti, insa, de fiecare data, la ei se formeaza coada, desi sunt inconjurati si de alti producatori de pepeni. Ai spune ca marfa este aceeasi, ca pretul este la fel, insa, familia Paraluta stie sa faca diferenta.
Mai exact, Anisoara Paraluta este „sufletul” familiei. Stie sa-si primeasca clientii, sa le vorbeasca domol si sa le zâmbeasca. Ba mai mult, atunci când un client mai pretentios se intoarce cu pepenele pentru ca „are coaja mai groasa sau nu-i place culoarea”, le da altul la schimb, fara alte comentarii inutile sau priviri incruntate.
Pepeni „pe datorie”
Nu de putine ori, olteanca le-a dat bacauanilor pepeni pe datorie. „S-a intâmplat de câteva ori ca oamenii sa-mi ceara câte un pepene pe datorie si le-am dat – declara Anisoara Paraluta. E drept, de la unii nu am mai vazut banii niciodata, insa, marea majoritate a venit si mi-a platit ulterior. Lumea a aflat ca mai dau pepeni pe datorie, iar cei mai fideli clienti au devenit vânzatoarele de la magazinele din zona. Imi spuneau sincer ca nu au bani in ziua respectiva, le credeam si le dadeam câte un pepene. A doua zi veneau cu banii”.
Anisoara spune insa ca trebuie sa ai incredere in oameni, sa le arati acest lucru, iar faptul ca le vorbeste frumos este un câstig pentru ea, in primul rând. An de an, bacauanii care isi fac cumparaturi din Piata Sud o gasesc in fiecare vara, la aceeasi taraba orientata spre iesirea care duce pe strada Carpati.
Mai câstigi, dar mai si pierzi
Cine nu sta sa judece „la rece”, ar spune ca oamenii acestia sunt plini de bani. Oricui i-ar conveni sa munceasca patru luni intr-un an, sa câstige 20.000 lei (200 milioane de lei vechi), iar restul timpului sa-l petreaca fara griji. Pentru familia Paraluta, afacerea cu pepeni incepe cu adevarat sa conteze in momentul in care termina de achitat bancile de unde au imprumutat bani pentru culturi. „Fara banci nu putem supravietui – spune Valentin Paraluta. In fiecare an imprumutam cam 200 de milioane lei vechi. Cultivam pepeni pe aproximativ patru hectare de teren, iar agricultura nu se face din fotoliu. Pregatim pamântul din toamna, iar din martie incepe semanatul.
Pe unele parcele, punem rasad, iar când vine vremea recoltarii, o facem in etape, astfel incât sa avem pepeni proaspeti toata vara. Cred ca in asta consta si succesul nostru. Ca avem tot timpul pepeni proaspeti, zemosi si dulci”. Obosit, slabit de nesomn, dar atent oricând la clientii sai, barbatul se insufleteste când vorbeste despre munca lui. El spune ca din momentul insamântatului si pâna la prima recolta trec 100 de zile. Asa ca face ca in iunie, primii pepeni de Dabuleni ajung in Bacau cu tir-ul.
„Vorbim de alta cheltuiala: transportul. Aducem pepenii cu tir-ul si ii depozitam in piata de gross din Bacau. Vindem en-gross, dar ramâne marfa suficienta si pentru Piata Sud”, declara olteanul. De pe urma vânzarii, nu câstiga numai familia Paraluta. Administratia Pietelor câstiga bine de pe urma producatorilor in conditiile in care taxa pe o singura taraba in Piata Sud este de 40 lei/zi. In prezent, familie Paraluta ocupa doua tarabe, insa, in plin sezon, plateau si câte patru tarabe pe zi.
Dedicati agriculturii
Cei doi soti spun ca notiunea de concediu nu exista pentru ei. De când se stiu fac agricultura si se pare ca cei doi fii ai cuplului vor avea aceleasi preocupari. Anisoara si Valentin Paraluta se mândresc cu doi baieti, elevi in clasa a IX-a la un liceu cu profil agricol. In vacanta, baietii vin alaturi de ei si ii ajuta la vânzare si la transportul marfii. Mama spune ca mai stau in piata pâna pe 13 septembrie, pentru ca incepe scoala.
Odata intorsi acasa, au insa alte prioritati. Trebuie sa cumpere niste pasari si animale pe care sa le creasca pâna la sarbatori, sa cumpere lemne pentru iarna, iar pe la Craciun intra in sera sa pregateasca terenul si rasadurile de rosii. „Avem 12 ari de teren pe care cultivam rosii. Pâna apar pepenii, trebuie sa supravietuim tot din agricultura”, spune Anisoara.
