Crochiu biografic
Savantul român, unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai secolului trecut, a avut parte de o pregătire solidă încă din clasele primare. Eugeniu Coşeriu (27 iul. 1921, com. Mihăileni, jud. Bălţi, Republica Moldova – 7 sept. 2002, Tübingen, Germania) are cuvinte de laudă pentru Roman Mândâcanu, „un învăţător dotat excepţional (mai târziu, profesor la liceul din Fălticeni)”, iar apoi pentru G. Călinescu, I. Iordan, P. Caraman, D. Găzdaru, la Iaşi. A îmbrăţişat ştiinţele limbii în Italia şi Germania.
Necesarele polemici
Bine informat, nu s-a sfiit să contrazică gramatica generativ-transformaţională ori să asocieze dihotomiei sistemul limbii – vorbire, propusă de F. de Saussure, conceptul de normă. „Pe Chomsky, în general, îl judec negativ.” Are obiecţii asupra structurii de suprafaţă/ de adâncime, mirat fiind că lingvistul american supralicitează gramatica. Pe Gheorghe-Constantin Roja îl găseşte precursor, în 1809, al structuralismului şi al distincţiilor din interiorul semnului lingvistic.
Îndrăgostit de Bacovia
„Eugeniu Coşeriu a fost unul dintre primii cărturari care au scris despre Bacovia”, ne-a relatat Constantin Călin. „Poezia lui Bacovia e poezie de atmosferă”, va nota în 1939, continuând: „Deşi socotit ca simbolist, el are laturi care-l apropie de alte curente”. (Coşeriu l-a cunoscut pe autorul poeziei „Plumb”.)
Laborator, proiecte, discipoli
Adopta două faze ale lucrului la un studiu: prima implica „adunarea ideilor”, puse apoi în plicuri, dosare şi cutii, iar a doua, „redactarea schematică”, urmată de a doua redactare. În mai 1993, E. Coşeriu avea circa două sute de manuscrise în diferite faze de redactare. Conştient de limitele vieţii, le transferă viitorului… Faţă de începători e reticent: „Tinerii trebuie ţinuţi în frâu, pentru că au adesea preocupări dispersate, prea vaste şi prezintă proiecte nerealizabile” („Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu, realizat de Nicolae Saramandu”, 1996).
Centenar, la zi
Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iaşi a organizat în ziua de 27 iulie a.c., online, sesiunea comemorativă „Eugeniu Coşeriu – 100 de ani de la naştere”. Între orele 10 şi 15, din mai multe centre ale ţării, s-au adunat prelegeri şi evocări despre „un maestru de gândire”/ „profesorul providenţial”, întruchipând „liniile de forţă ale doctrinei” sale.
Marele absent de la Bacău
În anul 2001, prof. univ. dr. Dumitru Nica, de la Catedra de limba şi literatura română a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe a Universităţii din Bacău (azi, „Vasile Alecsandri”), i-a sugerat lui Eugeniu Coşeriu ideea de a i se acorda titlul de doctor honoris causa al acestei unităţi de învăţământ superior. „A acceptat prompt şi curat”, ne-a mărturisit D. Nica. Urmau preparativele, dar sănătatea tot mai şubredă ni l-a luat în mai puţin de un an. Un motiv să-i citim mai temeinic cărţile.
Ioan Dănilă
