– spune col.dr. Doru-Constantin Tocilă, comandantul Batalionului 630 Parașutiști “Smaranda Brăescu”
Așii de sub cupola de mătase a parașutei
Col.dr. Doru-Constantin Tocilă se află pentru al VI-lea an la comanda Batalionului 630 Parașutiști “Smaranda Brăescu”. Este băcăuan, iar din cei 45 de ani de viață, 25 de ani sunt de activitate în sistemul militar. Și-a început cariera militară în 1992, în cadrul Institutului Militar “Nicolae Bălcescu” Sibiu, actuala Academie a Forțelor Terestre, iar prima funcție a avut-o la Titu, în județul Dâmbovița, la fosta unitate de parașutiști. Au urmat apoi cursuri de specializare şi postuniversitare militare la Buzău și București, iar în anul 2009 și-a luat doctoratul în științe militare și informații.
Când s-a înființat prima subunitate de parașutiști?
Pe 10 iunie 2017, parașutiștii militari au motiv de sărbătoare. Se împlinesc 76 de ani de la înființarea primei subunități de parașutiști în Armata României. Pe 10 iunie se sărbătorește Ziua Parașutiștilor militari, onorând și cinstind astfel pe acești adevărați ași de sub cupola de mătase a parașutei. Printre militarii care sunt percepuți ca fiind componenții elitei militare naționale se numără și cei de la Batalionul 630 Parașutiști “Smaranda Brăescu”. Momentul aniversar are pentru noi o rezonanță aparte pentru că la 10 iunie 1941, prin aplicarea Decretului-Lege 93, a fost înființată Compania Parașutiști în cadrul Centrului de instrucție al aeronauticii de la Popești-Leordeni, sub comanda locotenentului mecanic de aviație Ștefan-Șoverth.
Ce reprezintă această zi pentru parașutiștii băcăuani?
Pentru militarii Batalionului 630 Parașutiști “Smaranda Brăescu”, această zi aniversară reprezintă un moment de omagiu adus patronului spiritual al unității, prima femeie parașutist, Smaranda Brăescu, cea care s-a numărat printre instructorii primei companii de parașutiști, înființată în urmă cu 76 de ani. Amintesc aici și contribuția remarcabilă adusă de generalul parașutist Grigore Baștan, în dezvoltarea și modernizarea parașutismului militar românesc, în a doua jumătate a secolului trecut. Trupele de parașutiști ale Armatei României au fost și sunt o realitate dictată de evoluția și necesitățile celui De-AL Doilea Război mondial și ulterior, de dinamica organizațiilor internaționale de securitate, respectiv de transformările din mediul operațional al secolului XXI. În acest periplu istoric, parașutiștii militari și-au adus prin jertfa lor, contribuția la apărarea porții de nord a Bucureștiului (Băneasa și Otopeni), în zilele fierbinți de după 23 august 1944, precum și pentru victoria Revoluției în decembrie 1989.
Ce fel de misiuni execută parașutiștii?
Actualele structuri de parașutiști ale Armatei României reprezintă o capabilitate unică pentru desfășurarea acțiunilor militare aero-terestre, în special în adâncimea dispozitivului adversarului, adecvate noilor amenințări la adresa securității teritoriului național și spațiului de interes al Alianței Nord-Atlantice. În prezent, militarii Batalionului 630 Parașutiști ”Smaranda Brăescu” se regăsesc în organica Brigăzii 6 Operații Speciale “Mihai Viteazul” și în cadrul structurilor de cercetare ale Armatei României. Competența profesională a parașutiștilor militari, tenacitatea și dăruirea, dezvoltarea și perfecționarea continuă a capabilităților operaționale, au fost demonstrate pe timpul îndeplinirii misiunilor încredințate, atât pe teritoriul național, cât și în teatrele de operații, alături de aliații și partenerii noștri, sub egida NATO și UE.
Cum sunt priviți parașutiștii băcăuani de partenerii externi?
Parașutiștii militari sunt priviți cu respect și mândrie de colegii din exterior. Militarii noștri execută de regulă parașutări cu tehnică străină, ceea ce înseamnă că se adaptează cu ușurință la nou, însușindu-și repede termenii şi procedurile operaţionale, din tehnica militară a partenerilor străini. În toate misiunile, dau dovadă de dârzenie și tenacitate, iar seriozitatea lor se vede în rezultatele activităţilor îndeplinite. Putem spune cu tărie că, pentru noi, imposibilul devine posibil! Executăm parașutări tactice de antrenament, similare misiunilor de luptă specifice (cu toată tehnica acroşată pe individ) și parașutări tactic-demonstrative (în cadrul unor mitinguri aeriene). De regulă, sistemul de parașute folosit are până la 25 kg, la care se adaugă echipamentul individual de aproximativ 20 kg, respectiv armamentul din dotare și proviziile corespunzătoare. Tocmai de aceea, pe lângă rezistență fizică, un parașutist militar trebuie să aibă și o foarte bună pregătire psihică, necesară îndeplinirii misiunii de luptă, după aterizarea în siguranţă.
Avem resurse pentru a forma generații viitoare?
Este adevărat că, odată cu venirea unor noi cadre militare, trebuie să le asigurăm și o instruire pe măsură. Mulți se înscriu pentru selecţia în unitatea noastră, puțini sunt cei ajung să-şi desfăşoare activitatea, alături de noi. După toate probele preliminare şi formarea instituţionalizată iniţială, adevărata perfecționare a militarilor noştri se desfăşoară în cazarmă şi terenul de instrucţie! Candidatul selecţionat, trebuie să dea dovadă de aptitudini fizice și să aibă un psihic foarte bun. Tocmai de aceea, selecția este cât se poate de riguroasă. Încă de la recrutare, specialiştii noştri, își dau seama dacă, tânărul în cauză are calităţile necesare pentru cariera militară. Când spui parașutist, te gândești că acesta poate îndeplini un cumul de specializări militare specific desfăşurării unor activităţi cu risc ridicat. Un parașutist militar poate deţine calificările şi competenţele unui scafandru, specialist în dispozitive explozive, alpinism, sisteme de armament ș.a.m.d. Aceste specializări multiple reprezintă o parte a domeniilor de instruire, integrate personalului din Forţele pentru operații speciale. Acești militari se instruiesc pentru desfăşurarea unor acțiuni militare care, urmăresc îndeplinirea unor obiective complexe de însemnătate deosebită. Prin complexitatea şi riscul misiunilor, parașutiștii militari se deosebesc de celelalte forțe şi entităţi. Oamenii formați şi specializaţi în această armă, au un caracter puternic şi o voinţă de fier.
Ce reprezintă pentru un militar, o misiune în teatrele de operații?
Am considerat întotdeauna că, pentru un ofițer, apogeul vine după o misiune reală în teatrele de operații. Am la activ trei misiuni în Afganistan, executate în anii 2007, 2011 și 2014. Prezența noastră în teatrele de operații a fost întotdeauna foarte apreciată. Faptul că am îndeplinit cu succes, un spectru de misiuni şi activităţi diverse, alături de aliaţii şi partenerii noştri, vine să confirme aprecierea deosebită a calităților personalului propriu. Nicio misiune nu este ușoară! Suntem expuși atacurilor cu bombe sau mijloace explozive improvizate, suntem mereu în stare de alertă și trebuie să fim pregătiți pentru a face față tuturor situaţiilor de criză. Mai mult, atunci când ești într-o țară străină, trebuie să înveți şi să valorifici cunoştinţele despre cultura lor și să le respecți tradițiile.
Ce sacrifică în viața personală un militar de carieră?
Cu siguranță, trebuie să faci multe sacrificii. Un ofițer este un exponent al societății și trebuie să se prezinte impecabil. Sacrificăm mult timp pentru pregătire, pentru studiu, antrenamente etc. Când ești căsătorit și ești militar de carieră este inevitabil să nu-ți sacrifici familia. Nu ai întotdeauna parte de suficient timp ca să petreci cu ai tăi, iar schimbarea locului de muncă, implică adesea multe sacrificii și din partea soției. În cazul meu, Mihaela, soția mea, a fost mereu lângă mine. Apoi a venit Flavius-Andrei (care are acum 16 ani) și în formulă de trei ne-am tot mutat de la Titu, la București, apoi la Buzău, după care la Târgu Mureș, pentru a ne stabili, în final, aici. În urmă cu trei ani, familia noastră s-a mărit cu încă un membru, Vlad-Ioan. În formula aceasta, pot să spun că pentru mine, familia înseamnă echilibru!
