Legea privind instituirea indemnizatiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori (de creatie) legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica, abia promulgata de presedintele Iohannis, pune pe jar breasla dezbinata a ziaristilor. Propunerea legislativa privind completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006 se refera la dreptul jurnalistilor de a beneficia numai în anumite conditii de o indemnizatie de 50% din pensia care li se cuvine, asa cum se intâmpla deja de multi ani cu alte bresle de creatori. Veste buna pentru slujitorii condeiului, dar tocmai acele „anumite conditii” in care se va acorda pensia suplimentara stârneste deja nemultumirea majoritatii jurnalistilor, pentru ca una dintre conditii este ca ei sa fi cotizat timp de cinci ani intr-o asociatie profesionala „de utilitate publica„.
Normele de aplicare a acestei noi legi inca nu au aparut, dar singura astfel de organizatie „de utilitate publica” ar fi doar Uniunea Ziaristilor Profesionisti (UZP) din România. Blogul propriu al UZP nu dezvaluie numarul de membri pe care ii are, insa cu siguranta acolo nu pot fi mai multi câteva sute, poate si mai putini, pentru ca beasla jurnalistilor este, de 25 de ani, una dintre cele mai dezbinate sau mai corect spus neorganizate. Pe lânga UZP au mai functionat si ale asociatii profesionale, multe dedicate special unor domenii anume, precum cele ale ziaristilor care scriu despre sport, despre agricultura etc., dar ele nu par considerate… de utilitate publica.
Noua lege face, astfel, dreptate numai unei infime parti a breslei, mii de astfel de profesionisti fiind neinregimentati in UZP. Pot adera de acum incolo, dar cei aflati deja in pragul pensiei doar peste cinci ani s-ar putea bucura de bruma de adaos la pensie.
Ce sa mai vorbim despre ziaristii pensionari, unii deja spetuagenari, chiar octogenari! Pentru ei, cinci ani de acum incolo de cotizare la UZP este, pe buna dreptate, doar ca o himera sub forma pensiei suplimentare. Iar pensiile multora sunt, ca la atâtia alti români, un fel de luare in râs: cât sa acopere cheltuielile cu medicamentele si ceva dintre facturile la utilitati. La o pensie de 1.200 de lei, de exemplu, jumatate in plus ar fi ceva. Dar la sub o mie de lei, pensia suplimentara e frectie la un picior de lemn. Desi, orice banut in plus e oricând bine-venit.
Sa ne gândim, insa, si ca foarte multi dintre confratii nostri, inca tineri sau cu ani intregi pâna la eventuala pensie, vor avea la soroc surpriza sa constate ca nu se aleg cu mai nimic, pentru ca publicatiile pentru care au lucrat amar de ani nu le-au platit si contributii la bugetul de pensii.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
