Pe toate canalele

In ultima vreme, pe mai toate canalele cu emisiuni de divertisment, iti intra in casa un ins antipatic, plin de sine, penibil, ce mai tura-vura. El se numeste Marcel Toader, n-am ce sa fac, trebuie sa zic cum il cheama, desi as vrea sa ignor asta. Dar m-a scos din sarite individul asta, cu aerele si pretentiile lui, cu aroganta si suficienta lui de toapa. Prestatia lui pe toate canalele, la propriu vorbind, caci deversa acolo o multime de mizerii, era in calitate de consort al fostei vedetute de televiziune, Gabriela Cristea. Ma rog, a fost un intreg taraboi cu divortul asta, fabricat, zic unii, ca sa mai incaseze respectivii niste bani de pe la emisiunile cu pricina, sa-si faca reclama, si sa mai dea un brânci afacerilor de care se ocupa. Care erau cam pe butuci. Toader asta cica a fost sportiv, rugbist, dar nimic din comportamentul sau nu mai pastreaza pic de barbatie, de sportivitate. Ce se vede acum e doar figura unui smecher invechit in rele, un tip ridicol, cu aere de Casanova dâmbovitean. Destul de batrâior, la ora actuala, ceea ce-i sporeste cota de penibil. Printre inventiile de doi lei ai acestei tarasenii cu despartirea „in direct” a sus- pomenitilor, figura si o petrecere de divort. Asa ca musiu Toader aparea in postura unui maestru bucatar care pregatise niste delicatese la o ultima masa impreuna cu „femeia vietii lui”. Ideea asta cu petrecerea e si ea furata, circula, si exista chiar ceva literatura de consum in care se relateaza asemenea chestii chisnovatice. Numai ca la noi totul are un gust rânced si ceva de inevitabila mahala. Nu mai stiu ce sa inventeze bietele „vedete” ca sa atraga atentia lumii. Ca pe la noi, pâna si Oana Lis e considerata „vedeta”. Ea nefacând absolut nimic in afara de faptul ca si-a arondat un sot ce putea sa-i fie bunic, si se perinda cu el pe la felurite mondenitati si sali de pacanele. Si apoi, hodoronc-tronc, apar pe toate canalele care deverseaza zoaiele. Nu stim sa facem divertisment, asta-i clar. Stim doar sa aratam lucruri stupide, inepte, grosolane, de cea mai joasa speta. Cu poalele-n cap a ajuns sport national. Bunul-gust, minima decenta, simtul masurii si al ridicolului s-au dus pe apa sâmbetei. La noi, ridicolul nu mai ucide demult.