La noi promisiunile țin locul zăhărelului de pus sub limbă, menit să îndulcească toată apa fierbinte dintr-un samovar. Avem în partea de vest a orașului o zonă verde, uitată de 30 de ani în paragină.
I s-a uitat și numele. Trebuie să fi trecut de o vârstă, să poți să-ți amintești cum arăta pe vremuri, Parcul CFR. De istoria lui se leagă strâns și statuia lui Vasile Roaită, și implicit, evenimentele din 1933, care au culminat cu represiunea sângeroasă a grevei ceferiștilor de la Grivița.
Timpul a destrămat mitul eroului care s-a jertfit trăgând sirena, rod al propagandei comuniste, când un alt muncitor o făcuse, Constantin Negrea, care a înțeles să tacă, sfătuit că:„un erou mort este mai util propagandei decât unul viu”. Pentru a consolida această legendă, multe localități și instituții din țară au primit numele eroului ceferist „Vasile Roaită”.
La noi, fosta comună Domnița Maria (astăzi zona Republicii), și strada redenumită acum „22 Decembrie”. Statuia lui Vasile Roaită a fost amplasată inițial în centrul orașului, în fața fostei biblioteci, înlocuită în 1968 de cea a lui George Bacovia, cu capul plecat, rușinat parcă de faima predecesorului său. Mutată în parcul CFR, înconjurată de vegetație, statuia rămâne vizibilă de pe pasarela care duce la Mărgineni. Două cărărui scurtează drumul prin vegetația abundentă, pentru cei grăbiți să ajungă în cartierul cu același nume mai repede, traversând pe șinele de cale ferată. Primăria poate doar să ajute. Perimetrul aparține Societății de Cale Ferată.
În urmă cu 4 ani, tot în paginile cotidianului „Deșteptarea”, șeful Gării Bacău, Gheorghe Popeag, promitea că „locul va fi amenajat cum se cuvine, cu alei, bănci, un loc de joacă pentru copii. Se vor planta pomi, se vor pune trandafiri, precum și instalație de iluminat modernă…” S-a făcut ceva? Nu-i așa că promisiunile se uită repede?
