Soarele îmbietor care a scăldat orașul în lumina-i caldă i-a scos duminică din casă pe băcăuanii iubitori de zăpadă și implicit, de natură. Dealul Măgura a devenit neîncăpător pentru sutele de oameni, mici și mari, care au animat pârtiile de sănii sau de schi improvizate în imediata vecinătate a Motelului Măgura.
Am ajuns pe derdeluș puțin după ora prânzului, o oră numai potrivită pentru mulți dintre cei prezenți pe coama dealului să încingă grătarele.
O perdea de fum îmbietor în care erau amestecate mirosurile inconfundabile ale micilor, fripturilor, șunculiței scrijelite și pârpolite de cărbunii încinși se întindea pe toată valea. Ziceai că ai nimerit la vreo sărbătoare câmpenească unde participanții se întrec în bunătăți.
Ca să uit de grătarele stropite din plin cu vin fiert și alte băuturi demne de o ieșire la zăpadă, m-am aruncat în jocul copiilor și am dat în mintea lor. Cineva mi-a spus că face bine la suflet! Eu spun doar că așa am reușit să surprind și să descriu în termenii potriviți starea de spirit care te însoțește în astfel de momente.
Vedete la derdeluș au fost deopotrivă oamenii de zăpadă, puțin atipici, care au stârnit ropote de râsete în rândul creatorilor mari și mici, fiind un exercițiu clar de imaginație. De departe, vedetele zilei au fost colacii de plajă și saltelele gonflabile pe care le întâlnim de regulă vara la malul mării. Banalii saci de nylon încărcați cu pernele vechi ale bunicii nu au mai prezentat interes și nici nu au mai avut aceeași căutare. Era o adevărată nebunie!
Unii strigau pârtie, alții se rostogoleau, alții se băteau cu bulgări, unii încropeau oameni de zăpadă, grataragiii îți stârneau papilele gustative, strigăte și chiote de bucurie … Prin urmare, buna dispoziție a dominat pârtiile, iar jocul și joaca nu au ținut cont de noile trenduri în materie de săniuș. C
um zilele următoare se anunță temperaturi în creștere, am plecat de la derdeluș cu satisfacția câtorva ore petrecute în natură. Când soarele dădea să se ascundă după dealuri am lăsat în urmă pârtiile pline de “cocoașe” și amintiri dureroase, iar văile încă mai răsunau de strigătele copiilor.
