Pauza de cafea / Institutionalizarea caritatii

Istitutionalizarea caritatii s-a petrecut anca din Antichitate, mai ales prin activitatile de binefacere, neantrerupte pana astazi, ale bisericilor crestine. Din secolul al XVIII-lea acestea au anceput sa fie secondate de actiunile filantropice ale societatii civile, ale indivizilor sau chiar ale statului. Din punct de vedere a teoriei egalitatii sanselor, caritatea este privita din perspective contrare, cautand sa argumenteze an ce masura interventia sociala an beneficiul saracilor este justificata sau nu. Unii cercetatori recomanda andreptare / echitate / reconstruire, an timp ce altii propun ajutor prin transferul voluntar de resurse dinspre persoanele cu posibilitati catre cei saraci. Problema societatii ramane descoperirea persoanelor care au nevoie de ajutor si daca cei care antind mana pe strada chiar au nevoie de ajutor imediat, acolo pe strada, an metrou, la usa bisericii sau an cimitir.Am multe motive sa ma antristez la vederea unui cersetor. Primul motiv: cei mai multi cersetori romani am vazut an marile capitale europene. Al doilea motiv: locul unora dintre ei este la munca onoranta sau la sanatoriu, ori la casa de copii. Al treilea motiv: multi cersesc pentru altii. Am informatii conform carora cersetoria a devenit un sistem piramidal bine pus la punct (poate chiar si managerial!). Al patrulea motiv: Saracia. Saracia personala si saracia nationala. Pentru cea din urma se organizeaza baluri de caritate (care costa aproape cat suma colectata), campanii electorale an care candidatii apreiau” tema saraciei nationale odata la patru ani, spectacole de caritate, sau se directioneaza acel necontrolat 2% etc.Totusi, sunt destule semne ca ne andreptam spre adevaratul sens al caritatii, cel din teologie si morala crestina, care tine de atitudinea miloasa, plina de generozitate fata de cei care au nevoie de ajutor si nu neaparat de bani. aSimtamintele generoase fac din om o faptura sublima” spunea Balzac Am admirat, antr-o anumita amprejurare, o astfel de atitudine la cei peste 200 de liceeni voluntari, reuniti an adevarate aechipe de salvare a bucuriei de a trai” an cadrul Fundatiei de Sprijin Comunitar din Bacau. Mi-a atras atentia deviza lor: aampreuna putem face mai mult!” Va redau si cuvintele unei voluntare: aDe cand sunt voluntar la FSC mi-am dat seama ca sunt lucruri mai importante decat distractia, discotecile etc. Am realizat ca te poti simti bine antr-un grup de prieteni si an acelasi timp sa realizezi ceva util pentru tine si semenii tai. Daca fiecare dintre noi am da an fiecare zi cate 20 de minute din timpul nostru pentru cei an nevoie, lumea an care traim cu siguranta ar fi mai buna…” Institutia caritatii merge mana an mana cu voluntariatul. Din pacate, an Romania programele de voluntariat nu sunt dezvoltate, poate nici suficient mediatizate. Cred ca Bacaul, prin Fundatia de Sprijin Comunitar se afla printre exceptii. O dovedesc programele si proiectele, voluntarii si beneficiarii multumiti, si de ce nu Premiile si personalitatile atrase. Merita sa le urmam exemplul.
Insomniferul de marti
aFaceti danie ansa daca va este cu putinta scapati pe sarmani de rusinea de a va cere antinzand mana.” (Diderot)

Scris de Prof. univ.dr. Viorica Paraschivescu