Timp de trei zile, patru băcăuance temerare – Daniela Voicu, Adelina Vîlcu, Ioana Morărescu și Irina Anghel – au parcurs 75 de kilometri (etapele 8-10) din celebrul traseu de drumeții și de anduranță din România, Via Transilvanica, supranumit și „Drumul care unește”. Secțiunea de traseu aleasă de băcăuance a fost Terra Saxonum, care trece, din Archita (sat din comuna Vânători, județul Mureș) prin Sighișoara, Mediaș și Bazna, până în Micăsasa – sat în județul Sibiu. Secțiunea are 201 kilometri, din cei 1.420 ai întregului traseu Via Transilvanica, dar temerarele noastre s-au bucurat acolo de un segment de traseu „preponderent cu drumuri prelungi prin pădure, pe coline, poienițe dar și pe asfalt prin sate”, pe 75 km între Mediaș și Micăsasa. Daniela Voicu are și statutul de „Finisher” pentru mers pe tura lungă (983 km dus) la „evenimentul virtual cu kilometri reali” (alergare, mers, ciclism) numit „Aleargă România” – ediția a V-a din acest an. Și Ioana Morărescu e Finisher la Aleargă România – cu 5 participări și 5 finalizate, iar Irina Anghel la 3 ediții, 2 finalizate.
Cele patru băcăuance sunt pasionate de astfel de mișcare în aer liber pe multe drumuri și coline ale patriei și nu scapă nici-un prilej de a se afla, în echipă, pe unde alții nici cu gândul nu ar gândi. Iar Ioana Morărescu și Irina Anghel au parcurs deja, pe Via Transilvanica, traseul de la Putna până la Mediaș, în etape și în decursul a doi ani.
De această dată – am aflat de la carismatica și prietenoasa Daniela Voicu -, pe celebrul traseu de drumeție și de anduranță au fost parcurse trei rute:
1. Mediaș (denumită Cetatea Soarelui) – Bazna (stațiune balneoclimaterică, renumită pentru porcul de Bazna – încrucișare între rasele Mangalița și Berk) – 26 km;
2. Bazna – Axente Sever (comună din județul Sibiu care poartă numele unui revoluționar pașoptist, profesor de latină și română) – 26 km. „Acolo – spune Daniela – am remarcat Târnava, un sat preponderent ocupat de romi sociabili care răspundeau la salutul și întrebările noastre, sat având în centru un monument al eroilor din cele două războaie mondiale, și Copșa Mică, localitate cunoscută până după 1989 pentru negrul de fum produs în cele două fabrici, Carbosin și Sometra, precum și pentru «moartea albă» – o moarte lentă datorită fabricilor de zinc și de acid sulfuric”.
3. Axente Sever–Micăsasa – 23km.
Curajoasele și tenacele călătoare au luat toate informațiile din „Ghidul drumețului pe Via Transilvanica”, de unde au aflat multe despre marcaje, locuri de cazare și mâncare, zone geografice, orientare turistică etc. Băcăuancele au apreciat că traseele au fost de dificultate medie, cu diferențe de nivel de maxim 550 m. Au întâlnit și un grup de bicicliști de cinci persoane, între care și un copil de 12-13 ani. Au constatat că din kilometru în kilometru sunt, acolo, borne de andezit, fiecare având altă sculptură, că marcajele (un „T” în mijlocul unui cerc portocaliu pe fond alb. pentru a fi vizibil de la distanță) sunt mult mai dese: pe copaci în pădure, pe stâlpii de telegraf în sate. În medie, au mers cam 7-8 ore pe zi, cu pauze pentru cuvenitele fotografii și gustări. Au mai apreciat, pe traseu, și câteva biserici fortificate, pe care ar fi vrut să le viziteze, dar, deși au sunat la numerele de telefon afișate pe poartă, nimeni n-a catadicsit să le răspundă.
Aventura, farmecul unei drumeții
„Pentru noi – ne-a mai spus Daniela Voicu -, dificil a fost transportul până și de la Mediaș, datorită legăturilor: am circulat noaptea, schimbând trenuri și microbuze (am plecat la 8 seara din Bacău, am ajuns la 4 dimineața în Mediaș și am așteptat să se lumineze pentru a pleca pe traseu; am plecat la 8:30 seara din Micăsasa, am ajuns la 7 dimineața în Bacău), dar a meritat până la ultima picătură de efort: tablourile autumnale sunt de o frumusețe care-ți taie respirația, te hrănesc sufletește… Iar în fiecare pas făcut există o recompensă: un peisaj care-ți răsplătește efortul, o adevărată explozie de culori – de la roșu aprins, la galben auriu și portocaliu catifelat – toate dansând în lumina blândă a soarelui strecurată artistic printre ramurile copacilor, o căprioară care-ți taie calea, gândul la o cafea în următorul sat sau la o ciorbă fierbinte la următoarea cazare… Astfel, spiritul nostru de aventură a rămas neînfrânt”.
Călătoarele temerare nu au fost ferite nici de mici „aventuri” hilare sau de-a dreptul fermecătoare: la prima cazare, cățelușul gazdei le-a furat ghetele lăsate afară, la aerisit; la unele intersecții au fost nevoie să se întoarcă la ultima bornă sau semn, pentru a regăsi marcajele de urmat; printr-o pădure le-au tăiat calea două căprioare; iar pe ultima porțiune de traseu, cale de vreo trei km s-au zbenguit pe lângă ele trei câini până la intrarea în satul unde „o mămăiță” le-a îmbrățișat și pupat, tare mirată că nu s-au întâlnit cu ursul, la râu… „Nici un animăluț azi pe Via Transilvanica – a scris, într-o zi Daniela pe pagina sa de Facebook -, dar natura ne-a așternut covor arămiu la picioare, ne-a trimis superbe raze de soare artistic strecurate printre ramurile copacilor, ne-a răsplătit efortul zilei cu fructe pline de antioxidanți… ne-a dăruit încă o zi superbă din toate cele ce vor urma!”. Pentru că fetele noastre și-au propus să revină pe Via Transilvanica.
Via Transilvanica, un drum de la Putna la Drobeta-Turnu Severin
Via Transilvanica, „Drumul care unește” – aflăm din descrierea celor de la Asociația Tășuleasa Social care au avut ideea de a crea acest traseu -, traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta-Turnu Severin, și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare km se găsește o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției.
Traseul traversează județele Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți și e împărțit în șapte ținuturi cultural-istorice: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. În total, Via Transilvanica parcurge 107 unități administrativ-teritoriale și pune în valoare patrimoniul natural și cultural al fiecărei regiuni.
„Via Transilvanica – au opinat creatorii traseului – este un traseu de lungă distanță inspirat din povestea altor astfel de trasee din Europa, America de Nord și nu numai. Dar, înainte de toate, este un proiect social, astfel că accentul cade pe comunitate. Proiectul își propune să scoată la lumină locuri din țară, aparent uitate de lume și depopulate major, din cauza limitărilor economice, și să le ofere viață. Viața pe care o aduc cu ei, drumeții cu rucsacul în spate, care după o lungă zi de umblat pe cărări așteaptă un minim de ospitalitate și măcar o față primitoare, cu care să împărtășească povești. Despre asta este drumul care unește”.
