Patriotismul, „sentiment de dragoste și devotament față de patrie și popor, statornicit în decursul istoriei” – cum este definit în celebrul DEX, a devenit parcă desuet de ceva timp încoace. Specialiștii, comentatorii de toate felurile dau puține explicații fenomenului de regres și vorbesc mai ales de efectele „globalismului”, „neomarxismului” și ale altor influențe mai ales occidentale, dar și despre cele aduse, negativist, de pârdalnicul internet.
Noțiunea în sine există, însă, iar unii chiar dacă nu se mai dau adepții ei decât mai ales în campaniile electorale (dar parcă tot mai puțin și pe acolo), își aduc aminte ea și parcă încearcă ceva nostalgii ori chiar păreri de rău că forța i s-a cam pierdut.
Din noțiunea de bază de patriotism s-a născut și ceea ce numim, uneori, „patriotism local”, atunci când vrem să justificăm de ce lăudăm sau scoatem în evidență realizările unor zone, localități sau chiar instituții din care ne tragem ori pe unde am învățat, am lucrat etc.
Sub acest mic imperiu, al patriotismului local, recunosc, am trăit și parcă și acum mai trăiesc și eu. Am crescut și am fost format pentru maturitatea de mai târziu în Onești. Nu pot uita acea perioadă și mă bucur ori de câte ori pe acolo se mai întâmplă și câte ceva bun. Am fost și încă mai sunt mândru că Oneștiul devenise o mică citadelă industrială, din care ieșea, anual, o bună parte din „PIB-ul” zonei Moldova, dacă pot forța astfel înțelesul acestui indicator macroeconomic. Crearea unei platforme petrochimie uriașe acolo a schimbat cu totul și comunitatea inițială, iar celebrul George Călinescu, atunci când a ajuns în Onești, pe la începutul anilor ’60, a dat cu nasul de un soi de miracol – cum l-a numit el. Adică de altfel de oameni, de comportamente, de mentalități și tot el a ajuns la o concluzie: totul se datora diversității de oameni care au ajuns, de prin toată țara, la Onești, la lucru.
De peste 30 de ani, treptat, miracolul s-a diluat. Din ce a fost în Onești a mai rămas ceva, dar parcă prea puțin. Dar, a mai rămas! Și, astfel, iar sunt mândru că industria petrochimică a României are un germen de renaștere tot în Onești, prin Grupul industrial Chimcomplex. Iar zilele acestea am fost din nou mândru că la Bursa de Valori București, la ediția a VI-a a Programului „Made in Romania”, printre cele 15 finaliste sunt și două din Onești: fabricantul de sticksuri și crocante Croco și Grupul Șerban cu afaceri ascendente în agrobusiness.
Evident, patriotism local!
