As putea zice ca suntem, cumva, norocosi sa fim bacauani. Si asta, in primul rând, pentru ca, geografic, judetul se afla intr-o zona cu multe resurse naturale si nu doar (paduri, sare, petrol, carbune etc).
In plus, dispune de arhisuficiente suprafete fertile (inca) de pamânt. Nu este deloc de neglijat nici faptul ca mai exista destula forta calificata de munca. Sa nu uitam ca am fost unul dintre judetele preferate de investitorii din industria usoara, tocmai pentru ca aveam croitoresele cele mai pricepute. Sau ca, de exemplu, avem meseriasi, in industrie, care s-au adaptat noilor cerinte si s-au specializat in masini cu comanda numerica.
E drept ca Bacaul nu mai e ce-a fost cândva. E la fel de adevarat ca economia judetului a scazut mult…Sunt, insa, incântat ca inca mai exista multi afaceristi care se incapatâneaza sa sustina economia, facând cu greu fata crizelor care s-au rostogolit peste noi de doua decenii si jumatate, legislatiei mereu schimbatoare, lipsei sprijinului real din partea statului si sutelor de taxe care, practic, le-au injumatatit profiturile.
Ma intreb, ce s-ar fi intâmplat, bunaoara, daca ai nostri afaceristi ar fi procedat ca englezii care, stiti si voi, dupa Brexit, au si anuntat ca-si vor transfera afacerile in alte state europene? Sau americanii care, imediat ce a venit Trump la cârma, au si dat buluc sa emigreze in Canada? Ori nemtii care, in plina criza, si-au trecut pâs-pâs, fara nicio jena, o mare parte din averi in Elvetia? Si tot asa.
Nu, ai nostri au ramas aici, si au facut ce fac de-o viata: productie. Si sunt vreo câteva mii de IMM-uri in categoria asta. Nu mai vorbesc de marile companii pe care inca le mai are judetul. Ei sunt adevaratii patrioti. Lor le datoram respectul (notiune disparuta, din pacate, din vocabularul ultimilor ani).
