Cu o mare pasiune pentru șah, oneșteanul Gheorghe Gorun (trecut de 17 luștri de viață, el având 86 ani), a venit recent la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” în mijlocul tinerilor pentru a le vorbi despre „sportul minții”. A adus o problemă șahistă pe care a compus-o (asemănătoare sutelor de „mutări speciale” care fac să câștigi o partidă în acest sport) și a prezentat prin mai multe panouri farmecul multor bucurii din șah, pe care le-a trăit de-a lungul anilor. Prin cuvintele sale – „să iubiți șahul, este un dar al lui Dumnezeu!” – i-a îndemnat pe tinerii ce participă la Atelierul „Pledoarie pentru șah” (condus de arbitrul și antrenorul Emil Palade) să rememoreze multe dintre momentele în care acest sport a cunoscut o mare dezvoltare pe valea Trotușului.
În locul consacratului „a fost odată…” Gheorghe Gorun a depănat „firul lung” al poveștii: „Cu mulți ani în urmă am răsfoit cu Gheorghe Pătrar (istoric literar, publicist și bibliotecar) colecțiile îngălbenite ale ziarelor timpului Curierul Băilor Slănic, Vocea – Târgu Ocna și altele, pentru a vedea dacă au rubrici de șah și nu am găsit așa ceva! În 1999 am realizat prima rubrică de șah în presa de pe valea Trotușului (în săptămânalul Puls , ce apărea la Târgu Ocna) după ce cu 25 de ani înainte (în 1974) am înființat Clubul de șah artistic Paul Farago la Onești, pentru a cinsti memoria celor care s-au dedicat șahului pe meleagurile trotușene. Primul dezlegător de probleme șahiste în municipiul de pe Trotuș a fost inginerul Valentin Bularda, care a lucrat la CAROM. Întâlnirea cu ing. Constantin Bârzoi (ale cărui cărți și multe alte lucruri legate de șah se găsesc în donațiile bibliotecii oneștene), a fost pentru mine o mare și plăcută surpriză. De ce? Pentru că am fost «adversari invizibili» la numeroase concursuri de dezlegări și probleme de șah. El a fost «un prinț al compoziției șahiste», a practicat șahul prin corespondență și a murit…în fața tablei de șah!.
Șahul artistic oneștean a parcurs un drum greu până a fost înțeles. La Onești s-a jucat șah în anii 1948 – 1949 în vechea clădire a Căminului Cultural (ce s-a aflat în apropierea Monumentului Regina Maria). Apoi, acest sport a fost îmbrățișat de cei care au construit platforma industrială la Borzești, care locuiau în bărăci și în dormitoarele comune. Regretatul Radu Vlăduț, atât de aproape de handbal, volei, badminton, a confecționat o frumoasă tablă demonstrativă de șah, pentru afișarea problemelor. Se spune că «dacă nu toți artiștii sunt jucători de șah, aceștia sunt toți artiști!» În 1979 profesorul oneștean Vasile Saraiman a devenit primul campion de șah la compoziție, principiul de bază al compoziției fiind cel de economisire a pieselor de șah. Satisfacția cea mai mare în acest sport este atunci când obții victoria!
La Onești, la Conacul lui Alecu Aslan, loc unde veneau Alecu Russo, Costache Negri, A. I. Cuza, Radu Rosetti, ce au format un comitet revoluționar care a pus bazele Unirii Principatelor Române din 1859, după ce puneau la cale aceste probleme… jucau șah!”
Vorbind despre problemele de șah artistic, venerabilul Gheorghe Gorun (care a desfășurat o bogată activitate jurnalistică, din anul 1951 la multe publicații – „Crișana” (Oradea), „Oneștiul Nou”, „Puls”, „România turistică” și altele), a mai afirmat: „Goethe menționa că «pe tabla celor 64 de pătrățele este o luptă continuă, șahul fiind piatra de încercare a inteligenței!» Pentru a dezlega o problemă trebuie găsită întâi «cheia» – prima mutare!” Într-o asemenea atmosferă, privit de cei care se străduiesc să dezlege toate tainele acestui sport lui Gheorghe Gorun i-a fost acordată o Diplomă de excelență pentru contribuția adusă la dezvoltarea șahului oneștean.
