Pasajul pietonal Letea, despre care s-a tot scris si dezbatut in urma unor nefericite accidente de tren, este practicabil. Cu toate acestea, tunelul este pustiu, chiar si la ore de vârf. Singurii trei elevi pe care i-am intâlnit in pasaj la orele prânzului – când la suprafata era foarte multa lume si tocmai trecuse un tren – spun ca pasajul pietonal a fost renovat de câteva zile, insa, rar il folosesc. Renovat este prea mult spus. Miroase la fel de tare a toaleta publica, iar apa de la ploaie se scurge prin tavan.

„De vreo saptamâna a fost renovat, iar de atunci este prima data când trecem pe aici. Cu toate ca acum este luminat si practicabil, pentru multi este mult mai comod sa traverseze linia ferata. Multi dintre ei nici macar nu stiu ca exista un pasaj pietonal, iar cei care au cunostinta despre acest lucru spun ca pe aici isi fac veacul boschetarii si le este teama. Colegele mele nici nu vor sa auda de acest pasaj, desi le-am incurajat sa mergem impreuna”, spune Vlad Mocanu, elev



Dupa zarva facuta in tunel de cei trei baieti, s-a asternut linistea. Am traversat pasajul de câteva ori la un capat la celalalt in asteptarea unor alte persoane, insa, fara rezultat. In tot acest timp am putut sa observ cum renovarea s-a facut pe repede-nainte: infiltratiile continua sa ramâna o problema, la ambele intrari in tunel miroase a urina si cred ca din aceasta cauza multi confunda pasajul subteran cu un WC, iar in aceasta mare graba de a da cu var si a vopsi putin niste linii de contrast, mare lucru nu s-a prea facut. Lampile vechi atârna pe tavan, iar geamurile sparte nu au fost inlocuite. De apreciat este faptul ca toate lampile laterale functioneaza si nu au aparut inca gramajoare de fecale. Iesind la suprafata, i-am intrebat pe oameni de ce nu folosesc pasajul.

„Nu cobor de frica in el! Singura mi-e teama sa merg pe acolo! Nu stiam ca a fost renovat. Poate o campanie de informare a populatiei ne-ar da curajul si increderea ca suntem in siguranta folosind tunelul. Asa, risc in fiecare zi traversarea pe la suprafata, peste liniile de cale ferata”, declara Irina Burca, studenta.

Culmea e ca de sub pamânt, ai senzatia ca distanta dintre intrare si iesire este mult mai mica si ajungi fara mare efort in directia opusa. Unde mai pui, ca esti in siguranta, fara a trai cu frica de a deveni victima vreunui accident de tren, având bine infundate in urechi castile telefonului.