Pas cu pas, spre trecut

1995: Gratii zdravene peste vitrinele mici si mari. Lacate cât toate zilele la toate usile. Intrari pazite de grilaje solide. Nopti de cosmar pentru patronii speriati ca isi vor gasi magazinul golit. Autoturisme sparte la fiecare 24 de ore. Tâlharii in miezul zilei si sentimentul de teama la fiecare pas. Bacaul avea un primar liberal care promisese ca libera initiativa va fi incurajata si protejata, dar nu a facut nimic. Un trecut pe care credeam ca l-am lasat definitiv in urma.
2012: Goarne de alarma asurzitoare la orice spatiu comercial. Camere de supraveghere video care inregistreaza fiecare miscare. Senzori de miscare in tare sa detecteze cel mai abil infractor. Contracte cu o firma de securitate care sa intervina in cel mai scurt timp. Plus gratii mai subtirele, dar destul de trainice, care sa dubleze sofisticatele sisteme electronice. Plus lacate atârnate de termopanele usilor moderne. Plus arabescuri de metal pentru a impiedica (oare?) spargatorii. Plus comercianti sculati in crucea noptii de anuntul ca iar nu mai au marfa pe rafturi. Plus cearta cu asiguratorul care nu mai vrea sa plateasca inca o dauna la masina vandalizata pe trotuar. Plus adolescente carora le e frica sa mearga pe strada si ziua. Plus postarite tâlharite la amiaza intre blocuri. Bacaul are un primar liberal care spune ca orasul e al nostru, insa nu face nimic sa ne simtim bine la noi acasa. Un prezent pe care suntem obligati sa-l traim cu totii.
PS: Bineinteles ca Politia are cea mai mare parte de vina pentru ca Bacaul a ajuns un loc periculos. Insa, pe lânga sustinerea nejustificata a formalei Politii Locale, cel care a fost ales a treia oara trebuie sa-si asume si responsabilitatile sigurantei cetatenilor si avutului lor prin tragerea la raspundere a institutiei politienesti. Asta daca nu ii plac gratiile si lacatele.