A face politică în România nu înseamnă a desfășura o activitate care are drept scop binele comunității, spre atingerea căruia individul folosește inteligența cu care l-a înzestrat Dumnezeu, cunoștințele pe care le-a dobândit în școală și principiile însușite de la părinți, pe care le-a interiorizat și asumat. A face politică reprezintă pentru foarte mulți dintre activiști și aspiranți doar calea cea mai scurtă spre succes.
Tipul de succes care presupune deținerea de case, terenuri, mașini, mulți bani în multe conturi. Principii? Vacs albina! Mi-ar fi plăcut să-i întreb pe adolescenții „de zece”, premiați de autorități, dacă își doresc să ajungă politicieni, dar nu am vrut să le umbresc bucuria. Aproape sigur, ar fi spus nu. Se întâmplă multe lucruri, și bune, și rele, în România, ca peste tot în lume. Doar că la noi, în loc să se comporte onest, politicienii fac declarații demagogice.
A-și face datoria înseamnă, pentru ei, a clama, a acuza sau a respinge în numele Partidului care îi susține. Nu contează că e vorba despre accesul la un spital pentru copii sau de mulți kilometri pe care copiii îi străbat, prin noroi și bălți, până la școală. În cele din urmă, drumul, școala, podul vor fi făcute.
De construcție se vor ocupa alții, cei pe care nu-i vede nimeni și care se luptă cu birocrația, cu neajunsurile din teren și cu interesele private, cam încurcate și fără legătură cu doctrina. Spuneam că se întâmplă lucruri rele peste tot, nu doar la noi. Am aflat de la „știri” că e haos în Olanda, după o pană în telecomunicații care a afectat serviciile ambulanță și pompieri și o pană de carburanți care a dus la anularea a 180 de zboruri, că sunt inundații în Grecia, că în Franța și Anglia e caniculă, iar unele metrouri nu au aer condiționat și oamenilor li s-a făcut rău ori că alții, care așteptau la ștrand, s-au luat la bătaie.
Autoritățile au acționat, dar nu au reușit să prevină neajunsurile. Cu toate astea, nimeni nu a strigat că trăiește în „Frănțica” sau în „Olanda Faso”. În Europa civilizată, patriotismul și solidaritatea în situații dificile primează. Interesul cetățenilor primează. Pentru atacurile politice există campania electorală. Care nu ține patru ani, ca în România.
