I-ați văzut cum fac băieții ăștia care ocupă funcții publice bine plătite, atunci când pe moșie s-a- ntâmplat vreo nenorocire? Se scuză, mereu, și vin cu tot soiul de justificări, de fiecare dată când, legal și moral, ar fi trebuit să fie răspunzători de ograda și vietățile pe care le păstoresc. Ei tot timpul se delimitează de plaga care a invadat societatea, ei nu știu nimic, n-au nicio legătură cu atitudinea burghezo-moșierească a unor denaturați …
Dom’le, te ia cu nervi când îi auzi ce îndrugă în fața microfoanelor. În alte țări, funcționează demisia de onoare. La noi, nici onoarea nu mai există în dicționare, iar demisia nici măcar n-a fost inventată. Mă uit cu îngrijorare la ceața totală care a acoperit evenimentele din ultimele săptămâni, luni. Mă indispun până la depresie. Păi, de „azilele groazei” s-a ales uitarea, nu? Până atunci, cu „heirupism”-ul balcanic, autoritățile își umflau mușchii, anunțând controale și măsuri fără precedent.
„Va curge sânge”, așa cum amenința, pe timpuri, un primar local, cu vreo trei mandate la activ. N-a curs nimic, doar cerneală pe „jedmiile” de hârtii și … apă pe Dâmbovița. S-a mai zis ceva despre încrengătura de la Caracal, unde au dispărut, fără urmă, niște copile? Nimic. Deși, acolo, erau implicații mari, nume sonore, cu interese și mai vaste. Revenind în actualitate, să ne amintim că zilele astea au murit oameni nevinovați, în vreme ce alții au pătimit din greu, tocmai din lipsa de implicare a lefegiilor plătiți să aibă grijă de ei, să îi salveze: gravida de la Botoșani care a pierit, cu zile, implorând ajutor, femeia surdo-mută care a născut, la Urziceni, pe caldarâm, în fața spitalului, bărbatul tânăr care s-a stins acasă, după ce fusese, cică, tratat în clinică. Nimeni nu-i vinovat, eventual … morții.
Și un pic, răniții. „E regretabil”, spun autoritățile. Și-atât. Mi-i și imaginez pe diafanii ăștia lipsiți de emaptie față de oameni cum se arată ei de afectați de durerea pricinuită semenilor, cum n-au mai mâncat de vreo nu’ș câte zile, și au ochii înroșiți de nesomn, nepunând geană pe geană, hăt!, de-o săptămână și mai mult, bântuiți de stafiile morților fără lumânare. Mi s-a acrit numai câte s-au zis în cazul imberbului drogat care a intrat cu bolidul în oameni ca în popice.
A mai venit și catastrofa cu GPL, de la Crevedia, unde abia încep să se descoasă afaceri necurate, trecute cu vederea de mai toată lumea cu drept de control și supravegehere. Parcă văd și-o mână de rus, pe-acolo. În fine, toată lumea e indignată, de la politicieni și șefi de instituții, la perfecți, primari și alți nepricepuți, ajunși politic să conducă comunități, nicidecum c-ar fi competenți. Toți caută scuze și justificări la nepriceperea lor de a conduce o țară. „Până când?”, mă-ntreb. Până când. Când o zbura porcul, și mămăliga va expanda pe făcăleț.
