Mi-as dori nespus ca România sa redevina macar ce-a fost, in primele secunde ale democratiei de dupa ’89, adânc inspirata in plamâni de jdemilioane de suflete. Chiar mi-ar placea sa fie un buton care sa ne trimita inapoi, in 1990, dar cu mintea de acum si experienta celor 26 de ani. Cred ca altfel ne-ar fi fost tuturor.
Nu ma gândesc neaparat la miliardele de dolari din conturile lui Ceausescu din-afara, toate intrate pe mâinile unui grup restrâns de securisti. Nu. Duca-se! Stiu, insa, ca România lasata la momentul zero, bine guvernata de oameni cu intentii bune, patrioti chiar, cu frica de Dumnezeu si de legile omenesti, ei bine, tara asta ar fi dat insutit suma din conturile „pierdute” ale securitatii.
Numai daca ne gândim la cât ar fi produs miile de fabrici si uzine rase, la propriu, de pe suprafata tarii, sau la petrolul si gazele date de pomana vesticilor, lemnul din paduri, jefuit tot de „fratii” din Europa unita ori la carbunele care acum sta in adâncuri, „adormit” de Mama UE.
Ce sa mai zic de pamântul asta roditor, batjocorit de toti neavenitii, in vreme ce, Doamne!, lacomii comercianti importa praz din Egipt! (unde esti nea Marine), struguri din Italia! (sa fie blestemul lui Burebista?), cirese din Africa de Sud, mere din Polonia, rosii din Turcia, cartofi…din toata lumea, interzisi la ei acasa, tocmai pentru ca-s de proasta calitate si, pe de-asupra, extrem de periculosi (cum de nu s-au rasculat ungurii de la Covasna, pâna acum???).
La ei, cartofii sub 3 centimetri în diametru si cei mari, peste 6, sunt retraşi de la consum. In schimb, noua ne servesc guvernantii un intreg laborator de chimie, la fiecare masa. Nu l-am vazut pe unul care sa urle acolo, in Parlament, sa se opreasca genocidul, toata mâncarea fiind plina de otrava. Ar fi pierdut prânzul copios la 10 lei de la cantina saracilor, pardon!, a Parlamentului.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
