Pe data de 21 aprilie 2025, în a doua zi de Paște, la vârsta de 88 de ani, Sfântul Părinte Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio), și-a încheiat pelerinajul pământesc și s-a întors în Casa Tatălui Ceresc, pentru a-l întâlni pe Isus Cristos cel înviat, pe care l-a slujit în întreaga sa viață. Această veste a dat naștere unui sentiment de tristețe și de durere în sufletul fiecărui creștin catolic, și nu numai. Totodată, veste morții Suveranului Pontif ne provoacă să ne gândim la moștenirea pe care Papa o lasă nu doar Bisericii Catolice, ci și întregii omeniri după cei 12 ani de pontificat.
Încă de la începutul misiunii sale apostolice, al 266-lea succesor al sfântului Petru, „un Papă venit de la capătul lumii”, s-a remarcat prin apropierea sa față de oameni, mai ales față de cei săraci și marginalizați; prin multele călătorii, reforme, documente, angajamente pentru pace, săraci şi migranţi. În timpul pontificatului său a avut peste 500 de audienţe generale, zece consistorii pentru crearea de 163 de noi cardinali de pe toate continentele; peste 900 de canonizări (inclusiv trei predecesori: Ioan al XXIII-lea, Ioan Paul al II-lea, Paul al VI-lea); „Anii speciali” dedicați Vieții consacrate (2015-2016), Sfântului Iosif (2020-2021) şi Familiei (2021-2022); patru Zile Mondiale ale Tineretului: la Rio de Janeiro, Cracovia, Panama, Lisabona și două Jubilee: cel extraordinar despre Milostivire, din anul 2016, şi cel ordinar din 2025, care este în desfăşurare, cu tema „Pelerini ai speranţei”.
O imagine care va rămâne în istorie de-a lungul timpului este aceea a unui papă bătrân, șchiopătând, în ploaie, singur în Piața „Sfântul Petru”, pe 27 martie 2020, când s-a rugat pentru întreaga lume. Omenirea era chinuită, dar papa vorbea despre speranţă. Şi despre fraternitate: „Ne-am dat seama că ne aflăm în aceeaşi barcă, toţi fragili şi dezorientaţi, dar în acelaşi timp toţi chemaţi să vâslim împreună”.
Cu îndemnul „Să mergem împreună”, nu putem uita vizita apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc în România din anul 2019, în perioada 31 mai – 2 iunie. La Iași, în cadrul întâlnirii mariane cu tinerii și familiile, Papa și-a început discursul cu aceste cuvinte: „ Dragi fraţi şi surori, aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjuraţi de cei mici şi de cei mari. Este uşor, văzându-vă şi auzindu-vă, să te simţi acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulţumesc pentru călduroasa voastră primire şi pentru mărturiile pe care mi le-aţi dăruit”. Vorbind despre importanța apropierii dintre generații, Papa a încheiat discursul cu o experiență care apoi a făcut înconjurul lumii. Spune Papa: „în timp ce intram în piaţă, am văzut o bătrână, destul de în vârstă, o bunică. În braţe avea nepotul de două luni, mai mult sau mai puţin. Când am trecut mi l-a arătat. Zâmbea, şi zâmbea cu un zâmbet de complicitate, ca şi cum mi-ar spune: «Uite, acum eu pot să visez!». Pe moment, m-am emoţionat şi n-am avut curajul să merg şi s-o aduc aici în faţă. Pentru aceasta povestesc asta. Bunicii visează când nepoţii merg înainte, iar nepoţii au curaj când iau rădăcinile de la bunici”.
Dacă putem rezuma viața Sfântului Părinte în două cuvinte, acestea sunt milostivire și speranță, cuvinte cheie în cadrul celor două jubilee inaugurate de Papa Francisc. În anul 2016, Papa a convocat Jubileul extraordinar al Milostivirii, un an în care ne-a invitat să redescoperim adevăratul chip al lui Dumnezeu, care este Tată milostiv. Spunea Sfântul Părinte în Bula de convocare a Jubileului: „În acest An Jubiliar, Biserica să devină ecou al Cuvântului lui Dumnezeu care răsună puternic şi convingător ca un cuvânt şi un gest de iertare, de sprijin, de ajutor, de iubire. Să nu înceteze niciodată să ofere milostivire şi să fie mereu răbdătoare în a întări şi a ierta(Ps 25,6)”.
De asemenea, inaugurând anul jubiliar 2025, cu tema „Pelerini ai speranței”, Papa spunea la liturghia din Noaptea de Crăciun (24.12.2024): „cu deschiderea Porţii Sfinte am început un nou Jubileu: fiecare dintre noi poate intra în misterul acestei veşti de har. Aceasta este noaptea în care poarta speranţei s-a deschis larg asupra lumii; aceasta este noaptea în care Dumnezeu spune fiecăruia: «Există speranţă şi pentru tine!» Există speranţă pentru fiecare dintre noi. Și nu uitaţi că Dumnezeu iartă tot, Dumnezeu iartă mereu. Doar așa putem înţelege speranţa în Domnul”.
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru modelul de slujire pe care ni l-a oferit în persoana Sfântului Părinte Papa Francisc și pentru toate învățăturile sale! Iar cel mai bun mod de a ne exprima recunoștința este împlinirea îndemnului pe care Papa îl făcea la finalul fiecărei întâlniri: „Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine!”
Să se odihnească în pace!
Pr. Octavian Sescu
